Anca Nistor, instructor de dans la 16 ani

Anca Nistor este pasionată de dans de când se ştie. Dar nu s-a gândit că ar putea să facă din această pasiune o profesie. Nicidecum atât de repede. „Acum patru ani am început să dansez la clubul Alla Dance din Târgovişte. Am stat aproape trei ani la acest club, apoi am început să fac naveta la Bucureşti pentru antrenamente. Anul trecut, am deschis împreună cu tatăl meu clubul Feeria Dansului, în Târgovişte, iar acum sunt şi instructor de dans”, îşi spune pe scurt povestea adolescenta. Tatăl său este cel care i-a insuflat dragostea pentru dans. „Prima oară am făcut karate, cu tatăl meu. Apoi fratele meu a început să danseze şi mergeam la spectacolele lui. Mi-a plăcut foarte mult şi am început şi eu să dansez. Era jenant, îmi amintesc, să fiu printre cei care erau avansaţi, dar m-am ambiţionat să devin şi eu o bună dansatoare. Am avut şi norocul să-l am pe tatăl meu să ma ajute”, spune Anca. Tatăl său, Ion Nistor, o ajută să se formeze şi ca instructor. Anul trecut a început să predea dans, iar în luna iunie va da examen de instructor de dans, la Constanţa. „Dansul se învaţă mult mai repede dacă şi predai. Prin septembrie am început să studiez. Am o carte şi trebuie să învăţ paşii. Tatăl meu mă ajută, îmi explică foarte mult. Sunt detalii care nu sunt scrise în carte şi el, fost antrenor, le ştie”, explică tânăra.

Are o rochie de dans cu pietre Swarowski
Tânăra are un un singur regret, acela că nu poate să-şi dedice tot timpul dansului. „Dansez de patru ani. Alţii au ajuns mult mai sus decât mine în patru ani. Eu nu am reuşit pentru că nu erau puse la punct anumite tehnici la clubul la care am început să dansez. În plus, am şi şcoala şi nu vreau s-o neglizej. Am evoluat foarte mult datorită noilor antrenori, Dragoş şi Alexandra Răuţă şi datorită părinţilor care mă susţin în continuare”, spune târgovişteanca. Ea este recunoscătoare părinţilor. „Dacă nu erau părinţii să mă sprijine, nu aş fi reuşit nici jumătate din câte am reuşit. Ei mă ajută şi financiar. Nu ştiu cum reuşesc, pentru că şi fratele meu face dansuri. Antrenamentele constă şi costumaţia la fel. Cele două rochii pe care le îmbrac la competiţii m-au costat aproape 25 de milioane. Le-am făcut la o croitoreasă din Bucureşti, care este specializată pe costume de dans. Una dintre rochii are şi pietre Swarovski. Încălţămintea e şi ea scumpă. O pereche de pantofi de calitate depăşeşte preţul de 4 milioane. E un sport frumos, dar costisitor”, crede Anca.

Antrenează în jur de 30 de elevi
Deşi are doar 16 ani, ea se implică foarte mult în activitatea de instructor. Are aproape 30 de cursanţi, cei mai mulţi dintre ei fiind copii. Antrenamentele le ţine la Şcoala „Mihai Viteazul” şi la liceul unde studiază, Colegiul Economic „Ion Ghica”. „Încerc să găsesc la fiecare elev calităţile şi să i le dezvolt, ca să ajungă un bun dansator. Sper că ei sunt mulţumiţi de mine, pentru că şi eu am antrenori tineri şi pot să comunic cu ei. Am încercat să-i apropii pe cei mici, să aibă încredere în mine, pentru că din experienţă ştiu că aşa o să iubească mai mult dansul”, spune tânăra. Deşi se gândeşte să urmeze cursurile unei facultăţi, nu vrea să renunţe la dans şi crede că se va putea întreţine din acest sport. „Mi-am dat seama că tot ce vreau e să dansez şi cred că pot trăi din asta. Se trăieşte bine din dans dacă esti un antrenor de valoare şi ştii să preţuieşti nu banii, ci munca şi oamenii pe care îi antrenezi”, este de părere Anca Nistor.

Întrebări şi răspunsuri:

Care a fost cel mai important premiu pe care l-ai obţinut la o competiţie de dans?
Dintre toate premiile pe care le-am obţinut ca dansatoare, pentru mine cel mai important a fost locul II la Concursul de Dans Sportiv de la Râmnicu Vâlcea, de anul trecut. Am participat la clasa E, la care eram încadrată atunci, la categoria de vârstă 16-35 de ani.

Ai un idol din lumea dansului?
Cel mai mult îi apreciez pe dansatorii ruşi, iar idolul meu este Yulia Zagoruychenko. E campioană la latino şi deşi e foarte tânără, e cunoscută. Danseză şi antrenează. Vreau să ajung ca ea.

Dansezi şi la petreceri sau numai la petreceri?
Fireşte, îmi place să dansez. Dar când dansez la o petrecere nu mă gândesc la tehnică, nu sunt atât de tipicară. Nu fac decât să simt muzica.

Ce-i place?
Îmi place să-mi exprim sentimentele prin dans în faţa publicului. Îmi place să fiu în centrul atenţiei. Îmi place să vorbesc şi să ascult persoanele din jurul meu şi să-mi fac prieteni.

Ce nu-i place?
Nu-mi plac oamenii ipocriţi şi nu-mi place să fiu obligată să fac ceva. Înţeleg dacă mi se explică, dar nu pot face nimic dacă sunt obligată. Nu pot să fac treabă dacă atmosfera e rece.

Profil:
Născută: 6 aprilie 1993
Localitate: Târgovişte
Studii: clasa a X-a, Colegiul Economic „Ion Ghica” din Târgovişte