Târgovişte: Anamaria Giovana Stancu, un adevărat talent la nai

Adolescenta de numai 14 ani a încântat cu interpretarea ei la nai invitaţii Institutului Cultural Român din Veneţia. Este olimpică la nai şi visează să cânte într-o orchestră renumită din lume.

Anamaria Giovana Stancu este, la prima vedere, o adolescentă timidă, care n-ar vrea sa iasă din anonimat. Talentul cu care este, însă, înzestrată o aduce în faţa sălilor pline de concerte si la concursuri.

Naiul este instrumentul la care excelează şi prin care se exprimă. Nu-i place să vorbească prea mult, preferă să cânte şi să arate lumii întregi talentul ei.

A început să cânte de la vârsta de zece ani şi nu a început cu naiul, aşa cum ne-am fi aşteptat. Lua lecţii, în particular, la pian, iar profesorul care se ocupa de ea, Mariana Luca, le-a spus părinţilor că trebuie să facă în aşa fel încât Anamaria să poată studia acest intrument la un nivel mai înalt. Astfel, a fost îndrumată să urmeze Liceul de Arte “Bălaşa Doamna”, din Târgovişte, unde a fost acceptată la clasa de nai condusă de profesorul Marian Ionescu.

Naiul, marea dragoste

“Naiul pentru mine a fost un fel de dragoste la prima vedere. Mi-a placut încă de la început să cant la nai şi cred că, pe viitor, cu acest instrument am să merg mai departe. Studiez, în paralel, şi pianul”, a spus Anamaria pentru Adevărul de Seară.

Efortul adolescentei a fost răsplătit, iar rezultatele nu au întârziat să apară. În 2006, a câştigat locul I la un concurs-festival organizat la Târgovişte. Un an mai târziu a ocupat prima poziţie la olimpiada de muzică, faza zonală, la care au participat concurenţi din şase judeţe ale ţării: Braşov, Sibiu, Mureş, Harghita, Covasna şi Dâmboviţa. A obţinut tot locul I şi în 2008, iar în acest an s-a situat pe poziţia a doua, la aceeaşi competiţie.

Concert la Veneţia

Se poate mândri cu faptul că a fost invitată să cânte, împreună cu alţi doi colegi, la Institutul Cultural Român din Veneţia, unde a susţinut un concert în faţa unei săli arhipline.

“Am emoţii când urc pe scenă. Am emoţii mari, dar ele sunt constructive şi dispar după primele sunete”, ne spune Anamaria.

Tot de la ea aflăm că nu e lucru uşor să înveţi să cânţi la instrument şi că talentul trebuie susţinut cu ore întregi de exerciţiu. Aşa se face că nu-i rămâne prea mult timp liber.  Se trezeşte în fiecare dimineaţă la ora 7.00 şi pleacă la şcolă, unde o aşteaptă ore întregi de studiu la nai şi pian, cel puţin patru ore pe zi. Nu are timp să respire, pentru că vin orele de curs, unde întotdeauna a obţinut rezultate la fel de bune ca în muzică.

“Ajung acasă seara, în jur de ora 20.00, dar nu mă plâng, pentru că m-am obişnuit cu acest program. Atunci când faci cu pasiune ceva, timpul trece mai uşor, efortul nu ţi se mai pare atât de mare”, mai spune Anamaria.

Este recunoascătoare părinţilor săi, care o sprijină foarte mult în ceea ce face, şi realizează că fără ajutorul lor nu ar fi reuşit să aibă succes.

“Părinţii mei au vrut să-mi facă un viitor şi au acceptat din prima propunerea doamnei profesoare, care a intuit că pot mai mult şi astfel m-au trimis la o şcoală de profil. Mă sprijină foarte mult şi mă ascultă cu mare drag atunci când exersez acasă”, explică adolescenta zâmbind.

Întrebări şi răspunsuri

Rep: Studiezi foarte mult. Mai ai timp să stai la calculator?
A.    Doar la sfârşit de săptămână, atunci când vorbesc prin intermediul Internetului cu prietenii sau cu colegii de şcoală. Calculatorul este un cadou făcut de părinţii mei de Crăciun. L-am găsit sub brad. Le-am promis atunci că n-o să pierd vremea stând foarte mult la calculator

Rep: Unde te vezi după ce vei termina studiile?
A.    Nu ştiu, dar ştiu că aş vrea să fac parte dintr-o orchestă foarte cunoscută şi trebuie să recunosc faptul că mi-ar plăcea ca aceasta să fie undeva prin străinătate.

Rep: Cum a fost la Veneţia?
A.    Mi-a placut foarte, foarte mult. Mi-au plăcut muzeele, canalele, Piaţa San Marco, unde hrăneam porumbeii. A fost o vizită de lucru, ca să spun aşa, dar m-am şi relaxat, am vizitat şi zonele din jurul Veneţiei cum ar fi Piacenza şi Padova. Foarte frumos, dar tot românii mi se par mai calzi, mai prietenoşi.

Ce-i place

Îmi plac bijuteriile. N-am foarte multe, iar cele pe care le am le-am primit de la părinţii mei şi le port cu mare drag. Îmi mai place, asa cum era de aşteptat, muzica şi nu neaparat doar cea clasică. Ascult Whitney Houston sau Mariah Carey. Îmi plac călătoriile, dar cel mai mult iubesc marea, indiferent unde s-ar afla ea, în România, în Italia, nu conteaza. Îmi mai plac animalele. Am o căţelusă pe care o cheamă Rita.

Ce nu-i place

Nu-mi place să dezamăgesc pe cineva, mai ales pe părinţi profesori. Nu-mi plac oamenii care promit că fac un lucru, dar nu duc acel ceva până la capăt. Practic, nu-mi plac lucrurile care nu sunt duse la capăt. Nu-mi plac oamenii răi, minciuna, răutatea gratuită.

Profil

Născută: 25 octombrie 1994 Găeşti
Educaţie: elevă clasa a VIII-a a Liceului de Arte “Bălaşa Doamna” Târgovişte
Familie: un frate de 11 ani