Alexandru Tone, arhitectul în devenire care îşi ajută părinţii la zarzavaturi
0Alexandru Tone nu se gândeşte să scoată bani din arhitectură ci vrea să lase ceva în urma lui. Nu îi plac proiectele de masă ci mai degrabă s-ar încumeta să proiecteze o clădire impunătoare, gen World Trade Center. Chiar dacă şi-a ales o meserie în care obiectul de bază este creionul, Alexandru îşi ajută părinţii şi în grădină şi dă destul de bine şi cu lopata.
La liceul de Arte a intrat fără să îşi dorească prea tare. „Mi-a plăcut Liceul de Arte iar de arhitectură pot spune că m-am îndrăgostit în liceu. Atunci am înţeles mai clar cu ce se mănâncă. Am zis iniţial să văd dacă intru. Am dat probele şi am intrat. Aşa am ajuns aici. Nu ştiam ce înseamnă arhitectura, m-am gândit că dau la un liceu unde pot să mă bazez pe desen. Pictura nu prea îmi place, n-am răbdare să stau să migălesc la culori şi nici nu prea îmi iese, aşa că am rămas la arhitectură. Deocamdată învăţ tehnici, modul de lucru, îmi exersez mâna. Lucrez la linii şi scheme acum. Nu am ajuns să fac proiecte de casă sau clădiri. Până să dau la arhitectură desenam maşini sau luam fiecare obiect din casă şi îi făcean schiţa. Am mai desenat şi peisaje dar mai rar, nu mă atrag”, spune Alexandru.
Îi place Palatul Justiţiei din Târgovişte
Alexandru Tone se simte român până în măduva oaselor şi vrea să facă ceva pentru poporul său, dar spune că multe dintre clădirile din ţara noastră sunt prost concepute şi la cel mai mic cutremur s-ar prăbuşi la pământ. Cu toate astea, în Târgovişte, sunt câteva clădiri care îi plac.”Dintre clădirile din Târgovişte, îmi place foarte mult clădirea noului Tribunal. Este o clădire impunătoare. Nu am văzut planul de arhitectură şi nu ştiu cât de bine este realizat. Păcat că nici el nu este prea bine întreţinut, s-a stricat după nici cinci ani de la construcţie. Şi Palatul Prefecturii îmi place, dar este o clădire mai veche”, îşi dă cu părerea arhitectul în devenire.
A luat locul cinci la „Olimpiada de Arte Vizuale şi Arhitectură”
La primul concurs serios din viaţa sa, Alexandru a ocupat locul cinci, dar nu se lasă. „Am fost cazaţi la Mănăstirea Neamţ şi am avut de trecut două probe: una de desen, natură statică (am avut de schiţat o masă şi o perdea) şi una de arhitectură ( am fost nevoiţi să ne imaginăm un spaţiu expoziţional în interiorul mănăstirii). Am luat doar locul 5. Mi-ar fi plăcut mai mult dar o să trag mai tare anul viitor. Pemiul la clasa a XII - a intră fără examen la Facultatea de Arhitectură din Bucureşti”, ne-a mărturisit acesta.
Întrebări şi răspunsuri:
Unde te vezi peste 5 ani?
„După ce termin facultatea voi încerca în România pentru început. Nu prea îmi place genul de arhitecţi care primesc proiecte pentru locuinţe la modul banal. Adică vine cineva şi îmi arată o poză cu o locuinţă şi îmi spune „fă-mi asta”. Nu îmi place modul ăsta de a face arhitectură. Probabil nu o să încep aşa dar cu timpul o să încep să particip la diferitice licitaţii pentru clădiri publice, clădiri mari. Nu îmi plac proiectele astea de masă ci mai mult cele unicat. Deocamdată nu mă văd constructorul unor clădiri gen World tarde Center dar ar fi ceva frumos.
E bănoasă meseria asta?
„Da, este bănoasă, dar eu nu văd aşa lucrurile. Îmi place mai mult actul de creaţie în sine, să pot eu să îmi pun nişte idei în practică, să rămână în timp. Dacă vroiam să mă fac arhitect doar pentru bani, aş face doar proiecte d-alea de masă”.
Ce-i place?
Mie îmi place poporul nostru român. Noi suntem chiar primitori faţă de alte popoare din Europa, de exemplu. Am am mai umblat şi eu prin lume şi am văzut una, alta. Şi pe lângă asta, noi românii, ne păstrăm tradiţia. Le adoptăm şi pe cele străine, dar ni le ţinem şi pe ale noastre, asta e bine.
Ce nu-i place?
În primul rând nu îmi place oraşul nostru. Nu este bine administrat şi cred că asta spune totul. Nu mă pricep eu să dau o soluţie autorităţilor dar ceva nu e bine. Şi nu îmi plac proiectele de masă cum am mai spus. Nu o să stau să vină cineva la mine să îmi ceară să îi fac nu ştiu ce casă după nu ştiu ce schiţă.
Profil:
Nume: Alexandru Tone
Data Naşterii: 03.07.1993
Studii: Liceul de Arte „Bălaşa Doamna”, secţia de Arte Plastice
Familie: două surori (Bianca, 8 ani, Maria, 28)