PORTRET: Alexandru Stan a stat la taclale cu Geo Bogza

Târgovişteanul l-a întâlnit pe marele scriitor în Bucureşti, pe vremea când a fost militar, şi mărturiseşte că este persoana care i-a alimentat pasiunea pentru literatură.

Munceşte de când se ştie. Spune cu oarece tristeţe că, acum 70 de ani, copiii nu erau tocmai fericiţi, fiind deprinşi de mici cu lipsurile. „Mergeam la câmp. Lucram de dimineaţa până seara, cot la cot cu tata şi cu mama. De multe ori, mă trimiteau să muncesc cu ziua pe la alţii. Aşa erau vremurile”, povesteşte Alexandru Stan.

A avut ambiţia să înveţe. Ştia că doar aşa poţi să-ţi faci un rost în viaţă, un viitor. După cele şapte clase primare la Nucet, a urmat Liceul Industrial Târgovişte. „Pe atunci se învăţa, nu glumă. Matematică, română, istorie. Le ştiam poezie. Trebuia să fii brici, altfel nu treceai clasa. Ajungeai rândaş la vaci”, spune Alexandru Stan.

I-a învăţat alfabetul pe soldaţii în termen

Armata a făcut-o la Antiaeriană. Întâi la Reşiţa, apoi la Bucureşti. Şase luni, a fost şi învăţător de trupă. „Era în 1949. Începuse programul de alfabetizare. Mulţi soldaţi erau neştiutori de carte. Eu aveam o clasă de 20 de recruţi. I-am învăţat să scrie, să citească, să socotească”, rememorează Alexandru Stan.

Fiind băiat isteţ şi frumuşel, a fost transferat la Comandamentul Artileriei din Bucureşti. Aici a avut ocazia să cunoască mulţi oameni de valoare ai timpului. L-a întâlnit pe marele scriitor Geo Bogza. „Venea frecvent la Comandament. Era prieten cu generalul Doncea Constantin, care mă trata pe mine ca pe propriul fiu. Aşa se face că participam şi eu la discuţii. Se vorbea despre politică, viaţă socială, artă... Aveai ce asculta de la Geo Bogza. Avea cultură, nu glumă. Dar, era un om rigid. Părea dur, grav”, îşi aminteşte Alexandru Stan.

Şi, uite aşa, a ajuns să se îndrăgostească de literatură. „Am citit mult, în special scriitorii români. Evident, nu-mi lipseşte din bibliotecă Geo Bogza. Când îi răsfoiesc cărţile, îmi aduc aminte de tinereţe, de clipele pe care le-am petrecut în preajma sa”. Alexandru Stan a avut o viaţă ordonată. 34 de ani a lucrat la Termocentrala Doiceşti.

„Prin anii ’60, munceau aici aproape 1.800 de oameni. Veneau mereu în control cei de la partid: Ilie Verdeţ, Ion Dincă. Cel din urmă era de fel din Cobia. Făcea treabă bună. Punea hoţii, jigodiile şi puturoşii la muncă. Probabil d’asta i se spunea Ion Teleagă. Umbla cu pistolul şi cătuşele la brâu”, spune bătrânul Alexandru. Până la vârsta de 81 de ani, nu a mers niciodată la medic. Nu a făcut niciun tratament. Nu a înghiţit nici măcar o pastilă.

Întrebări şi răspunsuri:

Cum vi se pare societatea acum?
Este o perioadă grea. Nu ştim cum o să o mai scoatem la capăt. Învăţământul este la pământ. Nu se mai munceşte cum trebuie. Avem oameni pregătiţi, oameni de valoare, dar nu mai ies în faţă şi nici nu-i scoate nimeni.

Credeţi că era mai bine înainte de 1989?
Din unele puncte de vedere, da. Se muncea mai mult şi cu pasiune. Se învăţa. Se făcea şi practică. Erau însă şi părţi rele. Dacă nu erai membru de partid, activist, nu prea avansai. Dar, cine ştia carte îşi găsea un loc pe măsura pregătirii. Acum, câţi sunt cu mapele doldora de diplome şi stau acasa sau fac altceva, faţă de domeniul în care s-au pregătit.

Ce îi place:
Îmi place muzica clasică. Tangourile celebre, opereta, şansonetele. Să nu aud de manele sau alte prostii d’astea. Îmi plac drumeţiile. Îmi place să călătoresc. Am avut autoturism din 1962. Cunosc ca în palmă toată ţara. Am fost şi în Italia, Rusia. Nu am ajuns pe Coasta de Azur. Dacă îmi rezolv problemele de vedere, merg şi acolo. Îmi place să dau zilnic două-trei ture de oraş. Îmi face foarte mult bine mişcarea.

Ce nu îi place:
Nu îmi plac minciuna şi hoţia. Nu îmi place ipocrizia. Nu îmi plac oamenii care nu stau la locul lor. Nu îmi plac persoanele care adresează jigniri altora. Nu îmi place că tinerii din ziua de azi nu mai ştiu istorie, geografie etc. Nu îmi place că nu mai interesează pe nimeni soarta lor.

Profil:
Născut: 21 martie 1928, Nucet
Studii: Liceul Industrial Târgovişte
Familie: o fată şi două nepoate