Adriana Cuciureanu bătătoreşte uliţele satelor în căutarea tradiţiei

Ca cercetător la Centrul Judeţean de Creaţie, târgovişteanca întreprinde un studiu ştiinţific despre costumul popular dâmboviţean.

Îndrăgostită de istorie, de tradiţiile şi de folclorul românesc, Adriana Cuciureanu nu poate concepe să trăiască în afara acestor graniţe. Îi place să călătorească, să bătătorească uliţele satelor dâmboviţene, să comunice cu oamenii, să le afle secretele, să stoarcă informaţia şi din piatră seacă. Adoră locurile unde trăiesc ţărani autentici, păstrători ai obiceiurilor străbune. Respectul faţă de valorile trecutului şi iubirea faţă de etnografie şi istorie, spune Adriana, le are din fragedă copilărie. „Părinţii mă duceau des în călătorii. Prin clasa a patra, am întreprins o excursie în nordul Moldovei şi am văzut mănăstirile. Pentru mine casa lui Vlahuţă este mereu vie. Portretul lui Grigorescu de la Agapia mi-a rămas fantastic întipărit în minte. Deşi sunt muncitori, nu au studii superioare, părinţii mei au fost tot timpul preocupaţi să avem, în vizitele noastre, un ghid specializat, să nu ne uităm pur şi simplu la pereţi”, îşi aminteşte Adriana Cuciureanu.

În copilărie, nu înţelegea lumea satului
Fiind crescută la oraş, Adriana a avut în copilărie puţine legături cu satul românesc. Mergea din când în când la bunici, în satul Bolovani, comuna Cornăţelu. „Am fost extrem de dezamăgită. Din ce-mi citea tata, eu îmi închipuiam că la bunici este o curte verde, că mă îmbracă în costum popular şi vom mânca din străchini din lut. Dar, bunicul meu era poliţist... Aveau chiar şi televizor”. Adriana mai spune că a fost un copil cuminte. Când ajungea la ţară, nu sărea garduri, nu mergea la furat de cireşe... Conexiunea dintre ea şi satul românesc s-a solidificat în anii facultăţii. Profesorul Ioan Opriş a fost cel care i-a alimentat dragostea pentru etnografie şi folclor. „La sfârşitul primului an, trebuia să facem practică. Mi s-a propus Muzeul Satului. Timp de o săptămână, am trăit într-o casă de pământ de pe la 1800. Angajaţii de acolo m-au luat cu ei atunci când inventariau lucrările. Pentru un student de anul I însemna luna de pe cer. Apoi, am ajuns la Sighetul Marmaţiei, la Mihai Dăncuş, cel mai mare specialist în etnografie al Maramureşului”, povesteşte Adriana Cuciureanu.

Acum, întreprinde cercetări ştiinţifice în satele dâmboviţene
Tânăra este doctorand în istorie şi îşi desfăşoară activitatea ca cercetător la Centrul Judeţean de Creaţie Dâmboviţa şi are două preocupări majore în ceea ce priveşte cultura tradiţională: studierea obiceiurilor vieţii de familie şi elaborarea unei lucrări ştiinţifice despre costumul popular din Dâmboviţa. „Este un studiu care presupune mai multe etape: cercetare de teren, identificarea unor costume definitorii pentru judeţul Dâmboviţa, pe care le inventariez, le fotografiem într-o formă profesionistă şi le animăm. Am reuşit să identificăm până acum câteva sute bune, dar mai avem de muncă. Încerc o tipologie a costumului, a cromaticii şi a modelului”, mărturiseşte Adriana Cuciureanu.

Întrebări şi răspunsuri:
Se mai păstrează tradiţiile în satele dâmboviţene?
Tradiţia satului românesc se transformă. În anii 50, specialiştii spuneau că nu mai există satul românesc, că s-a terminat tradiţia, ori acum, dacă privim în urmă, ne dăm seama că nu este aşa. Încă se mai practică obiceiurile. E vorba de dinamica satului. Noi, cei de la oraş ne dorim ca satul să-şi conserve valorile. Satul, la rândul lui, îşi doreşte să progresese. Atunci apare antagonismul. Noi, orăşenii, ne dorim ca cel mic de la sat să danseze jocurile din bătrâni. El vrea altceva. Un vals, spre exemplu. Totul este în firea lucrurilor.

Cum s-a produs conexiunea ta cu presa?
Accidental. Am văzut un anunţ. Eram în concediu pentru creşterea copilului şi am vrut să evadez. Îmi place să cred că fac jurnalism cultural şi că prin fiecare articol al meu am punctat cele mai importante momente din cultura populară dâmboviţeană.

Ce îi place:
„Cel mai mult şi cel mai mult, îmi place acasă. Dincolo de toate, marea mea mulţumire sufletească este că am o familie absolut perfectă. Apoi, îmi place să călătoresc şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că am reuşit să văd o parte din Europa”, mărturiseşte Adriana.

Ce nu îi place:
„Nu îmi plac minciuna şi făţărnicia. De asemenea, cel mai tare mă disperă prostia îmbrăcată într-o formă de inteligenţă”, afirmă Adriana Cuciureanu.

Profil:
Nume: Adriana Cuciureanu
Născută: 26 aprilie 1979, Târgovişte
Studii: Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii Valahia Târgovişte; doctorand în istorie la aceeaşi instituţie de învăţământ
Familie: căsătorită cu Mihai. Au un băiat de 4 ani, Filip