Adrian Apostol descoperă copiii cu talent sportiv
0
Profesorul-antrenor petrece ore în şir în sala de sport şi îi învaţă pe elevi să facă ceva util cu timpul lor. Le solicită de asemenea note foarte bune la învăţătură.
A intrat în lumea sportului de performanţă pe când era elev în clasa întâi. Timp de doi ani, a făcut fotbal, apoi a descoperit că handbalul îl atrage mai mult.
„Până când am terminat clasa a XII-a, m-am antrenat cu profesorii Bobiţă Nicolin şi Ion Crăciunescu. În Armată, am avut un ofiţer care cocheta cu autoapărarea, fiind şi campion naţional, aşa că am început să practic şi artele marţiale. Momentan, am centura neagră cu un dan. Este ca un hobby. Am încercat să înfiinţez şi o sală de karate, dar cerinţele băneşti sunt prea mari”, spune Adrian Apostol.
Din 1995, activează ca profesor de handbal. Mai întâi la un liceu din Moreni, apoi la Clubul Sportiv Şcolar Târgovişte.
Performanţe notabile în plan judeţean
Despre Adrian Apostol se poate spune că trăieşte pentru sport. Îi place să stea ore în şir în sală şi să-i înveţe pe copii să facă ceva util cu timpul lor. Nu dă niciodată indicaţii de pe marginea terenului. Joacă în echipă, alături de elevii săi.
„Copiii pe care eu îi selectez sunt şi foarte buni la învăţătură. Este o condiţie pe care le-o impun. Când îmi vin cu şapte îi trimit acasă, mai ales dacă este vorba de materii importante. Îi primesc la antrenamente abia după ce-şi refac notele. Handbalul este un sport care implică forţă în regim de viteză. Nu poţi face handbal, dacă nu eşti isteţ. Sunt şase copii pe doi metri pătraţi. Dacă nu şti ce să faci atunci cu mingea, nu ai nicio şansă”, mărturiseşte profesorul-antrenor.
Adrian Apostol regretă că resursele financiare nu au permis ca echipa de handbal a Clubului Sportiv Şcolar să fie înscrisă în campionatul naţional. „Putem spune că avem performanţe notabile, având în vedere că pe plan judeţean nu ne-a învins nimeni în ultimii trei ani. De asemenea, am câştigat cupe la Piteşti, Giurgiu, Ploieşti, la competiţiile organizate de echipele şcolare de acolo”, spune Adrian Apostol.
Profesorul-antrenor face selecţie mergând prin şcolile din judeţ. „Dacă aş sta la sală să aştept copii, ar fi goală. Selecţia se face la şcoli, în colaborare cu profesorii de sport. Mai ales din provincie. Mă duc la şcoală, observ copiii la ora de educaţie fizică şi pe care-l văd mai motric şi mai îndemânatic îl iau. Bineînţeles, dacă vrea. Când este nevoie, merg apoi să vorbesc cu părinţii. Până acum, nu a existat părinte pe care să nu-l conving să-şi lase copilul către sport”, afirmă Adrian Apostol.
Întrebări şi răspunsuri:
Până unde au urcat copiii antrenaţi de dumneavoastră, ca nivel de performanţă?
Băieţii au ajuns în loturile naţionale. Unii joacă la Dinamo, la echipa mare. Alţii joacă la CSM Ploieşti, care bate în acest moment pe Dinamo. Sunt copii care au fost serioşi. La nivel de handbal feminin, sunt fetele care activează la echipa Valahia. Eu încerc de doi ani să înfiinţez la Clubul Sportiv Şcolar şi o echipă de băieţi, deoarece în Târgovişte nu avem echipă de juniori la băieţi. Sper să mă ajute noua conducere. E păcat să avem patru grupe de fete şi niciuna de băieţi. Trebuie făcută o solicitare către minister. Nu cerem o catedră în plus, ci doar schimbarea uneia. Eu antrenez deja şi băieţi.
Care este aprecierea dumneavoastră, mai sunt tinerii interesaţi de sport?
Nu. Nici măcar dacă îi împinge cineva de la spate, tinerii nu vin către sport. Dacă sunt în perioada adolescenţei, nici nu vor să audă de sport. Trebuie luaţi foarte devreme, ca să le putem imprima acest microb, pasiunea. În momentul în care vede, în clasa a patra spre exemplu, că a aruncat bine la coş, la vinclu începe să simtă plăcerea golului şi atunci copilul este câştigat către sport şi îi va fi bine toată viaţa. În general, copiii se axează acum spre calculator. Nu am nimic cu tehnica, dar parcă aş sparge calculatorul cu bâta. Părinţii cred că e bine fiindcă le stau copiii acasă, zic ei cuminţi. Este mare păcat că aşa cred ei că au grijă de copii.
Ce îi place:
Îmi place muzica rock clasică. Eu am avut părul foarte lung până pe la 30 de ani. Am purtat cercei. Pentru mine, rockul este un mod de viaţă. Până nu am văzut Europa mergând desculţ şi cu pantalon evazat, nu m-am lăsat. Îmi place să citesc foarte mult. Nu există seară să adorm fără să citesc ceva. Îmi place foarte mult să călătoresc, dar nu cu maşina, ci pe jos. Îmi place muntele.
Ce nu îi place:
Nu îmi place faptul că în România nu eşti lăsat să munceşti, să-ţi faci meseria. Nu îmi place că cei care au apucat un post prin pile nu mai pot fi daţi jos de acolo, iar tu stai şi suferi. Ascensiunea pe criterii clientelare este boală veche la noi.
Profil:
Născut: 17 iulie 1970, Târgovişte
Studii: Institutul de Educaţie Fizică şi Sport, Specializările Handbal şi Înot
Familie: Căsătorit
Se încarcă comentariile...
