A pictat 10 ani pentru americani

Artistul târgoviştean a fost şi beneficiarul a două burse de studiu la Veneţia. A început cursurile de pictură la vârsta de 13 ani, iar acum îi iniţiază pe alţii în tainele artelor vizuale.

Mihai Şerbănescu a pătruns în lumea culorilor de mic. Ne-a spus că este fascinat de iarnă, de liniştea albă a acestui anotimp. „Prima imagine din copilărie o am cu bradul de Crăciun. Şi acum, după atâţia ani, sunt emoţionat de acest decor şi voi fi totdeauna”, afirmă artistul.

Mihai Şerbănescu a copilărit în inima Târgoviştei. A bătut străzile vechi ale oraşului. A mers la scăldat pe râul Ialomiţa. „Îmi amintesc că eram aproape tot timpul printre animalele de la Grădina Zoologică şi printre păuni. Aruncam la urşi pepenii pe care-i luam din piaţă. De la Tipografie luam hârtie, pe care o «reciclam», desenând tot ceea ce-mi trecea prin minte”, povesteşte pictorul.

A venit pe lume pentru pictură

O simplă întâmplare a făcut să se întâlnească cu marele artist plastic dâmboviţean Petre Marin Constantin. Pictorul venise la familia Şerbănescu în curte pentru a face câteva schiţe. „M-a uimit. În cele două-trei zile cât a stat la noi şi a lucrat, eram numai în spatele dumnealui. Picta case vechi, străzi. Atunci, mama i-a arătat câteva desene ale mele. Dânsul s-a uitat la ele şi i-a spus să mă aducă la Şcoala Populară de Artă”, îşi aminteşte Mihai Şerbănescu.

Nu s-a dus. I-a fost ruşine. După un an, tot dintr-o întâmplare, s-a reîntâlnit cu Petre Marin Constantin pe stradă. „M-a văzut, m-a oprit şi mi-a reproşat: «Ţi-am zis de anul trecut să vii la şcoală». Şi m-am dus...”, rememorează artistul. Avea 13 ani. La cursurile de pictură erau 10 locuri şi 40 de concurenţi. Lui Mihai Şerbănescu i-a fost teamă că nu o să reuşească, dar a fost admis. „Atunci, am prins aripi. Am început să «zbor» şi, iată-mă, nu am terminat nici până astăzi”.

După absolvirea Şcolii Populare de Artă de la Târgovişte, încă 10 ani, a tot bătut drumul spre atelier, spre omul care l-a iniţiat în tainele artelor. În 1989, Mihai Şerbănescu a intrat primul la Academia de Arte Plastice din Bucureşti. „Vladimir Zamfirescu mi-a fost profesorul de bază în facultate. Am multe amintiri din cei şase ani de studiu. După primul an, am vernisat la Galeriile de Artă din Târgovişte o expoziţie dedicată lui Mircea Eliade”, spune Şerbănescu.

A lăsat America pentru România

Lucrările sale au stat pe simezele galeriilor de artă din New York. „Am avut ce învăţa acolo. Sunt foarte multe locuri de documentare în Statele Unite. A fost o altă şcoală pentru mine, care a durat 10 ani”, mărturiseşte pictorul.

Acum, spune că s-a săturat de America. Nu se compară cu meleagurile româneşti, cu frumuseţile de aici. „M-am dus cu drag, de curând, la Corbii de Piatră, într-o tabără de creaţie. Sunt locuri extraordinare. Am fost la Stupca, satul unde s-a născut Ciprian Porumbescu. Ai ce admira la noi în ţară”, susţine Mihai Şerbănescu, care s-a întors la Târgovişte, unde predă pictura la Şcoala Populară de Arte.

A primit numeroase premii şi distincţii, cu ocazia zecilor de expoziţii organizate în ţară şi în străinătate. În 2003, preşedintele României i-a acordat Ordinul „Meritul cultural gradul I”.

Întrebări şi răspunsuri:

Se poate întreţine un artist din creaţia sa?

Sigur, poţi trăi din artă, dar numai să fii corect cu ea, să nu treci în domeniul urâtului, al kitch-ului. E bine să fii un cercetător pe domeniul artelor vizuale, să pătrunzi tainele acestora. Numai atunci lumea te va aprecia, altfel poţi câştiga 100, 200, 300 de lei, dar vei rămâne la un nivel mediocru. Dacă lucrezi pentru bani, nu te bagă nimeni în seamă. Trebuie să faci întotdeauna ceea ce simţi.

Este suficient să ai talent pentru a fi un bun artist?

Este esenţial, dar ai nevoie şi de cunoştinţe în domeniu. Apoi, trebuie să ai „nebunia” de a merge acolo unde doreşti. În artă nu poţi răzbate fără această „nebunie”. Dacă vrei să ajungi undeva, trebuie să perseverezi şi Dumnezeu te va ajuta. Dacă stai şi analizezi situaţia, te dai înapoi. Iar dacă eşti comod, îţi deschizi un chioşculeţ sau intri în politică. Nu faci artă.

Ce-i place:

„Îmi plac animalele. Le-aş îngriji pe toate şi i-aş împuşca pe vânători. Îmi place literatura. Îmi place mişcarea. Este ca o linguriţă de sănătate. Îmi place muzica. În atelier, tot timpul pot fi auzite acorduri muzicale”, spune Mihai Şerbănescu.

Ce nu-i place:

„Nu îmi place că nu mai există milă faţă de natură. Punem accent pe împăduriri, dar nimeni nu strigă nu mai tăiaţi copacii. Nu îmi place că lumea nu a ieşit din stadiul de derbedeu. Nu îmi place că omul are impresia că trebuie să remodeleze totul”, afirmă pictorul.

Profil:
Născut: 13 martie 1956, Târgovişte.
Studii: Liceul Ienăchiţă Văcărescu Târgovişte şi Academia de Arte Plastice Bucureşti.
Familie: Necăsătorit.