Pădurile fără viaţă. Povestea copacilor din Suceava care au murit în picioare!

Molizii plantaţi în zona de deal şi şes, în perioada comunistă, s-au transformat într-un experiment ratat. 50.000 de arbori au murit în picioare, din cauza dăunătorilor şi a condiţiilor atmosferice.

Specialiştii silvicultori din anii '70 au făcut un experiment care a eşuat 40 de ani mai târziu: au plantat molizi în zonele de deal şi chiar de şes. Acum, copacii de pe o suprafaţă de 200 de hectare s-au uscat şi au devenit o ameninţare pentru pădurile de foioase din apropiere. „În urma cercetărilor făcute în perioada comunistă, s-a constatat că molizii plantaţi în afara arealului lor natural cresc mult mai rapid decât cei din zona de munte", a explicat inginerul Cristian Rotariu, din cadrul Direcţiei Silvice Suceava.

Aşa se face că sute de hectare de molid s-au plantat la deal şi şes, iar primii ani de dezvoltare păreau să fie un succes pentru cercetătorii acelor vremuri. „Dacă ne uităm la inele vedem că, în primii ani, arborii au avut o creştere de 1,5-2 centimetri, mult mai mult decât creşte un molid în zona de munte", a mai spus Cristian Rotariu.

Gândacul care a distrus copacii

Molizii care au crescut de parcă ar fi fost injectaţi cu steroizi trebuia să asigure materia primă pentru fabricile de celuloză şi hârtie şi aveau un ciclu de creştere de 40 de ani. Acest ciclu a fost depăşit şi s-a decis ca molizii să fie lăsaţi în picioare, pentru a acumula masă lemnoasă. „Nu s-a întâmplat aşa cum se spera. Ritmul de creştere a scăzut foarte mult", a adăugat inginerul Cristian Rotariu.

Ca dovadă, pe trunchiul unui molid culcat la pământ inelele de creştere sunt foarte mari în prima parte a vieţii, iar pentru ultimii ani sunt tot mai înguste. În plus, pădurile de molid plantate experimental în anii 1970 s-au dovedit extrem de sensibile la atacul unui gândac de scoarţă, numit Ips Duplicatus. „Uscarea nu s-a produs doar din cauza lui Ips Duplicatus, ci a fost provocată şi de secetă, care a epuizat arborii. Lipsa umidităţii, temperaturile ridicate şi faptul că molizii afectaţi nu se află în arealul lor natural au favorizat răspândirea gândacului. Arborii nu s-au mai putut proteja de atacul său, pentru că nu au mai secretat răşină aşa cum ar fi trebuit", a declarat şeful Direcţiei Silvice Suceava, Sorin Ciobanu.

Specialiştii sunt de părere că moartea celor aproape 50.000 de molizi este rezultatul unui experiment nefericit. „Locul lor nu era aici. Natura îşi cere drepturile. La munte au alte condiţii de umiditate, temperaturi mai scăzute. Seceta le-a dat lovitura finală", a precizat şi Nicolae Andronic, de la Biroul de Pază şi Protecţie a Pădurilor de la Direcţia Silvică Suceava.

Tăierea, singura soluţie

Peisajul dezolant, înfricoşător, cu pădurile uscate poate fi văzut în mai multe locuri din judeţul Suceava, la Adâncata, Pătrăuţi, Dolhasca şi Fălticeni. Pentru a opri extinderea dăunătorului şi la pădurile de foioase din apropierea celor afectate de atacul lui Ips Duplicatus, reprezentanţii Direcţiei Silvice Suceava au fost nevoiţi să ia o decizie radicală: să pună la pământ toţi arborii atacaţi. Totul trebuia făcut însă foarte rapid, pentru că orice zi de întârziere ar fi însemnat drum liber pentru periculosul gândac de scoarţă.

Direcţia Silvică Suceava a mobilizat câteva sute de oameni pentru a tăia pădurile afectate, iar în paralel s-a cerut şi ajutorul unui austriac care a venit cu un utilaj finlandez de mare performanţă, ce pune la pământ un arbore în doar câteva zeci de secunde. „Uriaşă catastrofă! N-am mai văzut în alte părţi aşa ceva", a mărturisit uimit Peter Konrad, austriacul care se ocupă cu tăierea molizilor afectaţi de atacul periculosului dăunător.

Ce este Ips Duplicatus

Prezenţa lui Ips Duplicatus în pădurile din România este consemnată pentru prima dată după cel de-Al Doilea Război Mondial, în 1948. Alţi gândaci asemănători, cum ar fi Ips typographus, au putut fi controlaţi de silvicultori, însă nu şi Ips Duplicatus.

„Evoluţia gândacilor de scoarţă cunoscuţi era mult mai lentă, pe când Ips Duplicatus încheie ciclul de dezvoltare într-o lună. Când sub scoarţa lui umblă o mulţime de larve, arborele este încă verde, deşi, tehnic, este mort deja. Atunci când arborele este uscat, gândacii sunt deja dezvoltaţi şi caută o nouă gazdă", a spus inginerul Cristian Rotariu de la Direcţia Silvică Suceava.

Ips Duplicatus nu poate fi stârpit cu măsurile de prevenire şi combatere aplicate pentru speciile cunoscute din pădurile noastre, motiv pentru care este văzut ca un adevărat monstru. Gândacul sapă găuri de intrare în scoarţa arborilor, depune acolo ouăle, după care larvele apărute fac adevărate sisteme de galerii, hrănindu-se cu ţesuturile dintre scoarţa şi lemnul arborelui, provocând moartea „gazdei".