Suceava: Marius Tănăsuc: Voluntar în Cetatea de Scaun (PORTRET)
0
În fiecare zi, tânărul strânge fonduri de la oamenii de pe stradă. Cazurile umanitare nu se termină niciodată, iar el reuşeşte să aducă bucurie în multe familii.
Părinţii nu l-au încurajat să facă voluntariat, pentru ei era o pierdere de timp şi de bani. A rezistat în această „meserie“ fără carte de muncă şi cu multe mustrări de conştiinţă.
Câte familii sărace a ajutat nici nu mai ţine minte, cert este că se simte un om util, cu un rol în viaţă. Lucrează de şapte ani de zile la singura asociaţie umanitară din Suceava, Fundaţia „Ana“, şi se bucură din plin de recunoştinţa copiilor care au fost salvaţi în urma campaniilor de ajutorare.
Primul caz l-a marcat profund
„Când am ajuns să lucrez la fundaţii, la primul caz am avut un şoc. Strângeam stradal bani pentru un băiat de 10 ani bolnav de leucemie, iar când am reuşit să adunăm suma de care avea nevoie pentru operaţia din străinătate, omul a murit“, spune Marius, încă marcat de povestea prin care a trecut. Tânărul susţine că pentru acel caz trebuiau mulţi bani deoarece în România nu se putea face transplant de celule stem.
Printre cazurile cele mai grave se numără şi cel al unui copil cu distrofie musculară, care s-a operat şi acum este sănătos. În prezent, strânge fonduri împreună cu alţi voluntari din Suceava pentru o fetiţă bolnavă de microcefalie. „Face parte dintr-o familie săracă şi numeroasă, nu au un acoperiş ca lumea deasupra capului, ce să facă ? Cum să-şi opereze copilul la creier dacă se descurcă numai cu alocaţiile?“, spune voluntarul.
Au de luptat cu neîncrederea oamenilor
Nu toţi oamenii văd însă cu ochi buni această muncă. Nimănui nu-i vine să creadă faptul că voluntarii chiar ajută oamenii aflaţi la limita puterii şi le salvează viaţa. Majoritatea trec pe lângă ei şi ridică din sprâncene.
„Noi funcţionăm legal cu o diurnă pe zi, cu acte în regulă. Au fost cazuri în care cei neîncrezători chemau poliţia şi le spuneau că suntem hoţi. Îi lămureau până la urmă ei cu ce ne ocupăm, iar oamenii îşi cereau scuze în final şi veneau să facă donaţii“, adaugă acesta. Însă nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl are atunci când duce la bun sfârşit o campanie de întrajutorare a semenilor.
Tânărul spune că multe familii au primit bani chiar mai mulţi decât le trebuia pentru tratament sau operaţie. De exemplu, mama fetiţei cu microcefalie a reuşit să cumpere o vacă, să-şi întremeze casa. Spune cu mâna pe inimă că cea mai adevărată meserie nu are brăţară de aur, ci suflet.
Profil
Născut. 4 ianuarie 1983, Fălticeni.
Studii. Facultatea de Geografie.
Familie. Necăsătorit.
Întrebări şi răspunsuri
Care este dorinţa ta ascunsă?
Să fac lucrurile imposibile, posibile. Colegii mei râd de mine, spun că sunt mai filosof, că vorbesc din cărţi. Dar nu cred că întrec limita şi nu mă mai înţeleg cu oamenii.
Luai bătaie când erai mic?
Ţinând cont de faptul că sunt singur la părinţi, cine putea lua în locul meu? Adevărul este că am fost cuminte, cel puţin mai cuminte decât prietenii mei de la bloc. Acum merg foarte rar pe acasă iar când merg nu mai am stare. Vin repede înapoi pentru că mi-a intrat voluntariatul în sânge.
Crezi că o să îmbătrâneşti în voluntariat?
Nu, am de gând să mă angajez şi eu în viitorul apropiat. Acum depinde, pentru că de un an de zile tot spun asta.
Ce-i place
Nu se plictiseşte niciodată în faţa unui calculator. Este membru multor site-uri de torrent şi pierde nopţile descărcând şi vizionând toate filmele noi care apar. Joacă ore întregi Counter şi-i place să iasă cu prietenii în oraş.
Ce nu-i place
Detestă să-şi împartă cu altcineva lucrurile personale şi să se certe. Nu-i plac vedetele care se dau mari în faţa camerelor de vederi şi care au o viaţă de demagog.
Se încarcă comentariile...
