Veteranul sucevean care a trimis o mie de sportivi la luptă

Constantin Tăpîrjan, antrenor emerit, a înfiinţat prima secţie de lupte greco-romane în Suceava, iar în 38 de ani de muncă a dat ţării nenumăraţi campioni. Numele tehnicianului sucevean a ajuns la Olimpiadele din 1984 şi 1992, alături de sportivii săi care au luat medalii.

Proaspăt pensionat de la catedră, în calitate de profesor de sport la Colegiul „Samuil Isopescu“, Constantin Tăpîrjan oftează.
Au trecut 38 de ani de când a înfiinţat prima pepinieră de luptători ai Sucevei, iar sutele de medalii obţinute în timp prin elevii antrenaţi de el cântăresc mai mult decât el. Nu că le-ar purta în buzunar, dar simpla enumerare a tuturor succeselor i-ar lua cel puţin 24 de ore ca să-i amintească pe toţi.

„Ilie Matei a fost vicecampion la Olimpiada din Los Angeles 1984, campion mondial în 1981, a obţinut medalii europene. Ion Grigoraş a obţinut locul III la Olimpiada Barcelona din 1992, a fost campion mondial şi european. Ion Ieremciuc a obţinut locul V tot la Barcelona şi a strâns şi el titluri în toată lumea“, spune cu uşurinţă Constantin Tăpîrjan de parcă ar avea o listă în faţă şi ar citi numele. Întrebat care este reţeta succesului său ca antrenor, profesorul a explicat că ştacheta impusă de la bun început a fost extrem de înaltă.

„Mi-era ruşine să spun că merg la competiţii şcolare locale sau judeţene. Eu vroiam mai mult. Pregăteam elevii direct pentru naţionale şi concursuri internaţionale“, spune antrenorul. Fost luptător, în 1973, când avea 24 de ani, Constantin Tăpîrjan a ajuns profesor la fostul Liceu Industrial nr. 4 din Suceava. Era disperat că în oraş nu exista nici urmă de lupte greco-romane şi atunci, a improvizat.

„Chiar în primul an de activitate, în sala de sport a liceului, am adunat repede câţiva elevi şi am înfiinţat o secţie. Nu puteam să particip decât la juniori, pentru că seniori nu existau“, scormoneşte profesorul în amintiri.
Pepiniera pe care o creştea în sala de sport a liceului a avut nevoie de trei ani de maturizare pentru a atinge vârsta minimă de intrat în liga seniorilor. La prima participare de acest gen, profesorul de provincie, fără sală specială de antrenamente, fără bază materială solidă, fără prea mulţi elevi, dar cu un munte de ambiţie, s-a clasat direct pe locul doi pe ţară, printre cele mai puternice cluburi din România.

„Am bătut Steaua, dar ne-a învins Dinamo. Nici nu puteam să ne comparăm la baza materială pe care o aveau cei din Capitală“, îşi aduce aminte profesorul.
De atunci, din 1976, nu a fost an în care luptătorii suceveni să nu se întoarcă acasă fără medalii. „În cariera mea, prin mâinile mele au trecut aproximativ 1.000 de luptători. Iar medalii.....cine le mai ştie numărul“, spune Constantin Tăpîrjan.