Tiberius Brădăţan Medicul din „prima linie a frontului“
0
De opt ani este şeful Unităţii de Primire Urgenţe a Spitalului Judeţean Suceava. A salvat mii de vieţi în timpul carierei sale şi a tratat alte câteva zeci de mii.
De mic copil şi-a dorit să devină doctor pentru a putea salva vieţile semenilor. La 14 ani, în şcoala generală, a citit o carte despre primul transplant de inimă şi a decis atunci că se va face chirurg la cardiologie. „Citisem un volum dedicat lui Cristian Bernard, doctorul sud-african care a efectuat primul transplant de inimă din lume“, precizează medicul. S-a înscris la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi, în 1990. Anii de studenţie i-au fost foarte dragi pentru că: „Atunci te formezi ca individ. Este momentul de vârf al vieţii, când ai contact cu realitatea şi când înveţi să te autogestionezi“.
Cazurile dificile îl motivează
A fost marcat când a atins prima dată un corp neînsufleţit pentru că s-a gândit la efemeritatea fiinţei umane. „Deşi am fost pregătiţi psihic de profesori înainte de a merge lângă masa de operaţie, nu mă aşteptam să aibă un impact atât de mare asupra mea. Atunci mi-am dat seama cât de repede devenim obiecte neînsufleţite“, relatează medicul. Acum este unul dintre cei mai cunoscuţi medici suceveni datorită profesionalismului şi a faptului că lucrează „în prima linie a frontului“, la Unitatea de Primire Urgenţe a Spitalului Judeţean, încă de la înfiinţarea acesteia, în 2001. În ultimii opt ani a consultat sau a tratat peste 70.000 de oamenii. Pe mii dintre pacienţi i-a salvat de la moarte.
A avut parte de multe momente triste, dar şi de bucurii. Este fascinat de meseria pe care o practică, iar cazurile care îl determină să continue sunt cele în care reuşeşte să readucă la viaţă pacienţii. „Cei care au fost în stop-cardiac timp de câteva secunde mi-au relatat aceeaşi poveste, despre desprinderea spiritului de trup şi vegherea asupra corpului“, spune medicul. Meseria pe care o practică este departe de a fi relaxantă. Este nevoit să lucreze de multe ori în ture de 24 de ore, cu personal puţin şi cazuri dificile. Gărzile lungi sunt cu atât mai dificile cu cât lasă foarte puţin timp pentru viaţa personală.
Se relaxează prin lectură şi plimbări
Ca să poată rezista are nevoie ca cei din jur să îi ofere stabilitate. „Sunt genul de om liniştit, pe care îl poţi răni uşor atunci când dai dovadă de lipsă de respect“, explică el. Atunci când are timp liber călătorşte în locuri cu peisaje sălbatice, aproape neatinse de oameni, pentru a se putea linişti. În plus, este un mare iubitor de lectură şi are mereu un volum pe noptieră.
întrebări şi răspunsuri
Ce simţiţi atunci când pierdeţi un pacient?
Este o senzaţie cumplită, ai un gol sufletesc. Ai sentimentul de deznădejde. Întotdeauna când începem o resuscitare plecăm de la premisa că vom salva pacientul. Intră în reflex cu timpul şi o faci din ce în ce mai bine. Atunci când trebuie să pronunţi decesul totul se pierde şi devii novice.
Ce cărţi citiţi?
A fost o perioadă lungă de timp în care am citit doar cărţi de specialitate, însă de un an încoace am revenit la beletristică datorită colecţiei „Adevărul“. Deşi sunt cărţi pe care le-am mai citit, este o plăcere să le recitesc. Aşa mă transpun în anii tinereţii.
ce-i place
Este pasionat de cultura japoneză. „Mi-aş dori să pot face o excursie în Japonia să vizitez Muntele Fuji, metropola Tokyo şi Hiroshima, deşi nu cred că voi ajunge vreodată din cauza costurilor ridicate“, declară medicul.
ce nu-i place
ll „Nu-mi place mitocănia, proasta creştere şi lipsa de civilizaţie. Nu sunt persoana care să trăiască în dezordine pentru că nu-mi place murdăria“, spune Tiberius Brădăţan.
profil
născut. 6 septembrie 1969, Suceava.
studii. Universitatea de Medicină şi Farmacie Iaşi.
familie. Căsătorit, are un copil.
Se încarcă comentariile...
