Suceava: Supravieţuitorul din lagărele de concentrare

Bărbatul, un român zdravăn de origine germană, a trecut prin cele două războaie mondiale, prin lagăre şi alte nesfârşite suferinţe care l-au făcut din ce în ce mai puternic.

Peste o lună, Carol Ludovic Lemne, din satul sucevean Lisaura, va împlini 100 de ani. O viaţă de om plină cu mii de amintiri. A prins cele două războaie mondiale şi a trăit, pe rând, într-un imperiu, într-un regat şi într-o republică. Acum, după un secol de viaţă, spune că se bucură de adevărate clipe de libertate. La doar 10 ani a rămas orfan de tată. Deşi era doar un copil, a muncit din greu alături de mama sa pentru a-şi creşte fraţii mai mici. „Când m-am născut, aici era Austria. Tata a fost funcţionar imperial şi era un fel de grănicer la Lisaura, Tişăuţi. În 1914 tata a fost mobilizat, şi a căzut prizonier la Mestecăneşti. Apoi, a fost deportat în Siberia”, îşi aminteşte bărbatul.

Când ruşii au intrat în Suceava însoţiţi de coloane de prizonieri, mama lui Carol şi cu bunica sa s-au dus cu nişte ruble la ofiţerul rus, reuşind să obţină permisiunea să vorbească cu tatăl lui o noapte întreagă. „Din acel moment mi-am mai revăzut tatăl abia după patru ani. A însemnat enorm să pot vorbi cu el, pentru că nu-l văzusem de atâta timp”, mai spune bătrânul. În 1935, Carol Lemne s-a căsătorit cu Livia Pauliuc, o româncă ortodoxă care i-a dăruit doi copii, pe Brigitte şi pe Cornel.

Un nou război, alte probleme

Viaţa suceveanului s-a schimbat odată cu cel de-al Doilea Război Mondial. În anul 1942 moare fiica sa Brigitte, iar în 1944 îi moare şi soţia. După două luni, el este arestat, singura sa vină fiind că era de naţionalitate germană. A fost trimis la Târgovişte alături de alţi prizonieri, de unde au fost transportaţi la Slobozia, Galaţi şi apoi la Iaşi. Din capitala Moldovei, Carol Lemne a fost trimis cu trenul în lagărul de concentrare din Rusia.

Alături de alţi prizonieri a ajuns în judeţul Stalino, lagărul din Buros, din Ucraina de astăzi, unde a stat în condiţii mizere timp de trei ani. „Am stat cu 1.250 de deportaţi. Lucram pe un şantier unde se reconstruiau fabricile pentru utilajele miniere. Am avut parte şi de mici bucurii în lagăr: mai primeam o pâine sau un salam de la câte un om care venea să-i mai reparăm câte ceva”, povesteşte bătrânul.

A scăpat din lagăr ca prin minune

Deşi trebuia să stea cel puţin cinci ani în lagăr, bărbatul a scăpat miraculos de acolo cu doi ani mai repede. „Alături de noi era un inginer din Timişoara care nu ştia ruseşte şi eu îi traduceam. Când a fost întrebat dacă este polonez a spus că da, iar instinctul meu a fost să zic şi eu acelaşi lucru. După câteva luni am fost trimis la Odessa, unde trebuia să particip la reconstruirea oraşului”, a mai spus Carol.

După o lună a fost trimis în oraşul Loosdorf unde a avut parte de o viaţă mai bună. A fost trimis apoi la gara Siret de unde a fost predat autorităţilor române. În anul 1949 s-a recăsătorit cu Gerthrude, care i-a dăruit o fiică. Acum, când mai are puţin şi bifează un secol de viaţă, suceveanul a fost propus de edili pentru acordare titlului de cetăţean de onoare al oraşului.