Suceava/ Portret: Alexandru Pastor a reparat papucii la mii de suceveni

Bărbatul are 31 de ani lucraţi la fabrica de încălţăminte şi 20 de ani de când are propria afacere. Singurul lucru pe care îl regretă este că a îmbătrânit.

Să repare încălţăminte. Asta ştie să facă de o viaţă. Este cel mai vechi papucar din oraş şi a încălţat mii de suceveni. 
„31 de ani am lucrat la fabrica de încălţăminte unde am făcut tălpile, iar de 20 de ani am atelierul meu de reparaţii. Câţiva ani am suprapus muncile. Veneam la atelier câte patru ore pe zi, restul eram la fabrică. Acum mă gândesc că trebuia din start să mă axez numai pe atelier“, spune bărbatul în timp ce repară o cizmă.

Îşi face singur încălţările

Ghetele şi cizmele de iarnă şi le confecţionează cu mâna lui. Pentru alţii nu se aruncă să le facă, este muncă multă şi nici nu are toate aparatele necesare. Prima etapă în confecţionarea unor papuci este rictuitul, apoi tălpuitul şi finisatul.

„Eu am făcut numai opt clase deoarece nu s-a putut mai mult pe acea vreme. Noi am fost şase fraţi acasă, iar părinţii lucrau la colectiv. Pământul pe care l-au primit era la o distanţă de două ori mai mare ca de la Suceava la Gura Humorului. Era departe şi trebuiau să meargă acolo ca să ne poată creşte. Nu aveam nici 18 când am plecat în lume. Prima meserie a fost la Constanţa, unde am fost hamal“, îşi aminteşte suceveanul cu un zâmbet pe buze.

Spune că într-un an de zile a trecut prin 13 locuri de muncă pentru a strânge bani. A lucrat şi la Gostat, şi la încărcat în vagoane, până şi în mină. Întrebat cum se descurcă pe vreme de criză,  Alexandru Pastor spune că nu se simte o diferenţă prea mare faţă de anii trecuţi.

„Dispar meseriile serioase“

„De când e lumea şi pământul oamenii aduc papucii la reparat. De pe vremea lui Ceauşescu e la fel. Criza nu ne-a umplut buzunarele cu bani. Nu toţi sucevenii vin cu papucii la reparat în loc să-şi cumpere alţii noi. Însă au murit meseriile serioase. Cum a dispărut meseria de hornar, aşa s-au dus şi cele de sudor şi strungar“, crede cizmarul.

Chiar dacă în zona în care îşi are atelierul mai sunt încă cinci cizmării, oamenii vin la el deoarece e mai ieftin şi face şi treabă bună.

„Am clienţi fideli care vin şi din Burdujeni, nu mai spun că am din localităţile din judeţ, chiar din Caşvana, Humor“, precizează Alexandru. Spune că a inventat un aparat care să-i mai uşureze munca, o maşină de şmirgheluit cu cap de mandrină şi freză pe piatră.

„Trei unelte în una singură“, îşi sintetizează el invenţia. Din atelier nu-i lipsesc nici menghina, polizorul sau maşina de cusut. Poate doar avântul tinereţii, după care regretă atât de mult.

Profil
Născut. 1 aprilie 1949, Zahareşti, Suceava.
Studii. A terminat Şcoala cu clasele I-VIII, Zahareşti, Suceava.
Familie. Are doi băieţi.

Întrebări şi răspunsuri
Cam câţi clienţi aveţi pe zi?
Depinde. În medie am 10-15 clienţi. Au fost zile în care am avut şi peste 20 şi nu i-am putut dovedi, dar au fost şi zile în care am stat şi m-am uitat după unul. Nu a crescut numărul lor de când a început criza. Oamenii îşi repară papucii dintotdeauna, doar papucarii au mai sărăcit.
Care mai sunt preţurile pentru reparaţii?
În funcţie de cât de gravă este ruptura. Pentru lipit cer 4 sau 5 lei, pentru cusut 15 lei, iar pentru flecuri şi feţe 8 lei. Iarna mai vin doamnele să le schimb arcul de la tocuri, asta costă în jur de 10 lei. Trebuie să spun că de doi ani nu am mai modificat tarifele.

Ce-i place
I-a plăcut de tânăr sportul, atât cel fizic cât şi cel al minţii. Joacă cu plăcere şah, remi, table, dar ascultă şi muzică clasică. Cel mai mult îi place muzica lăutărească, cântată la nunţi.

Ce nu-i place
Spune că întreaga zonă politică este un dezastru şi că nu-i place acest lucru. De asemenea, nu-i plac oamenii care-i întind curse şi care încearcă să-l păcălească.