Suceava: Paradisul verde uitat de timp (SUPER GALERIE FOTO)

La 36 de kilometri de Gura Humorului, rezervaţia „Codrii seculari Slătioara" ascunde cei mai înalţi şi groşi brazi şi molizi din România. Deşi frumuseţea peisajului vechi de sute de ani reprezintă o adevărată mină de aur pentru turism, acesta este inexistent din cauza lipsei infrastructurii de drumuri şi de cazare.

Versantul estic al munţilor Rarău este locul unde natura are pusă deoparte o oază de păduri departe de lama ruginită a toporului. Dintre culmile muntoase unde copacii lasă tot mai mult loc păşunilor se iveşte în calea drumeţului rezervaţia „Codrii seculari Slătioara", respectiv 854 de hectate unde molizii şi brazii se înalţă semeţ oriunde vezi cu ochii.

Puţină lume ştie că cele mai mari specimene ale acestor arbori de pe suprafaţa României se întâlnesc numai în rezervaţia de la Slătioara.

Trecut zbuciumat

Deşi pare paradoxal, tocmai exploatările lemniere au fost responsabile de apariţia acestei rezervaţii naturale. În perioada 1920-1930, când pădurile erau administrate de Fondul Bisericesc Ortodox-Român din Bucovina, au fost tăiate aproape 7.200 de metri cubi de material lemnos. Mulţi arbori monumentali au fost doborâţi iar cheia Lătoace a fost dinamitată dintr-un ordin al şefului de ocol de atunci.

Intervenţia botanistului Mihail Guşuleac din Cernăuţi şi a lui Marin Oracea, fondatorul silviculturii româneşti, a dus la crearea acestei rezervaţiei ştiinţifice de valoare inestimabilă în anul 1941.

Poteca se pierde în pădure la puţin timp după ce treci de poarta rezervaţiei. Dacă liziera pădurii este alcătuită din trunchiuri înalte, dar totuşi tinere, pe măsură ce te îndepărtezi de calea bătătorită dai peste specimene care stau locului încă din perioada domniilor fanariote de acum aproape trei secole in Ţările Române.

Unul din principalele avantaje ale unei rezervaţii naturale este acela că nimeni nu are voie să se atingă chiar şi de cea mai mică crenguţă căzută la pământ. Drept urmare, nu puţine sunt locurile unde turistul poate să admire adevăraţi coloşi ai pădurii doborâţi la pământ, dând impresia că te afli într-o pădure neprihănită de piciorul omului.

Liniştea desăvârşită a pădurii este întreruptă numai de sunetul vântului care trece printre arbori şi de susurul cristalin al apelor care-şi fac drum la vale. Oamenii gospodari din zonă au captat un astfel de izvor şi au amenajat o fântână de unde oricine poate să îşi astâmpere setea.

Chiar dacă peisajul oferit de cele mai înalte conifere din ţară îţi atrage prima dată cătarea către cer, turiştii nu trebuie să omită şi rădăcinile arborilor, acoperite cu nu mai puţin de 451 de specii de muşchi, încă un record absolut pentru o rezervaţie din România.

Arborii nu sunt singurele monumente ale naturii din rezervaţie. Deşi habitatul lor este ferit de traseele amenajate, râsul, jderul, bursucul şi cocoşul de munte se numără printre animalele protejate din codrii Slătioarei.

Urgia naturii

Inundaţiile catastrofale care au lovit luna trecută judeţul Suceava nu au ocolit nici masivul Rarău. Puhoaiele au şters de pe faţa pământului un mic lac dintr-un luminiş şi au rupt podul de lemn construit peste cursul principal de apă din pădure. Mai mult, drumul către culme s-a surpat iar în locul său curge acum un pârău.

Potenţial imens, dar neexploatat

Poate un motiv pentru care Codrii Seculari de la Slătioara au rămas neatinşi până în prezent este dificultatea cu care, din păcate, se ajunge până la marginea pădurii. Dacă timpul pare că s-a oprit în loc în pădurea sădită în urmă cu secole, lucrurile rămân valabile şi în cazul căilor de acces către acest paradis verde.

Şoferii trebuie să se adapteze rapid de la carosabilul perfect de pe DE58 la un drum incalificabil, lung de aproape şapte kilometri, unde nici măcar piatra turnată în urmă cu mult timp nu acoperă găurile din pământ.

În ceea ce priveşte cazarea, nu poate fi vorba de pensiuni sau hoteluri într-o zonă unde chiar localnicii spun că se simt izolaţi de restul lumii.

O alternativă pentru turiştii care vor cu tot dinadinsul să ajungă în codrii seculari din Slătioara o reprezintă cabana Rarău, situată pe vârful cu acelaşi nume, de unde se poate coborî până în pădure.

Pentru o găzduire de o noapte, călătorii pot negocia şi cu sătenii din zonă. Cele mai apropiate pensiuni, deloc puţine totuşi, se găsesc în oraşul Frasin, situat  la tocmai 21 de kilometri de liziera codrilor seculari.

Autorităţile locale recunosc că dezastrul din infrastructura de drumuri reprezintă principalul motiv pentru care rezervaţia „Codrul secular Slătioara" nu este un adevărat magnet pentru turişti.

„Cu asemenea drumuri, avem foarte puţini turişti care vin la rezervaţie, motiv pentru care nu este profitabil pentru nimeni să-şi facă afaceri de cazare în zonă. Este păcat de aceste locuri frumoase", a declarat Vasile Ostanschi, primarul comunei Stulpicani.

Edilul consideră că, pe lângă refacerea căilor de acces la nivelul unei ţări din secolul XXI, turismul din Slătioara ar beneficia din plin şi de instalarea unei telegondole care să survoleze codrii seculari până pe vârful Rarău.

În absenţa unor facilităţi elementare în Slătioara, cele mai la îndemână atracţii turistice din zonă sunt mănăstirile aflate la o aruncătură de băţ în zona oraşului Frasin, cum ar fi lăcaşurile de cult de la Humor, Voroneţ, Moldoviţa, Probota, Sf. Ioan cel Nou şi Suceviţa.