Suceava: Orăşenii care trăiesc din agricultură

Oamenii din Milişăuţi, sătui de „avantajele“ civilizaţiei, au cerut să le fie restituit oficial statutul de săteni. Localitatea a fost transformată în oraş acum şapte ani, dar beneficiile promise de edili se lasă încă aşteptate.

În anul 2004, Milişăuţi a fost printre cele 8 localităţi din judeţul Suceava care au căpătat rangul de oraş. Peste noapte, aproximativ 6.000 de suflete din Milişăuţi au ajuns orăşeni. Ce folos însă, dacă nici acum, după şapte ani, nu au nici apă, nici canalizare.

„Să-mi spună mie lumea ce localităţi din acestea mari au avut, când au devenit oraşe, apă şi canalizare. Toate se fac treptat“, se arată optimist Mircea Popescu, viceprimarul oraşului sucevean.

90% dintre localnici sunt agricultori

Edilii se pot laudă, în cei şapte ani de la transformarea în oraş cu trei corpuri de şcoală renovate, două cămine culturale, două biserici construite, o piaţă agroalimentară deschisă doar lunea, o fabrică de lactate şi un abator.

„Mai avem două spălătorii de maşini, un dispensar medical, trei blocuri, din care unul nou, la parterul căruia se află Poliţia Locală, două parcuri de aproape două hectare, pe care le finalizăm în aprilie şi patru kilometri de străzi lăturalnice asfaltate“, a adăugat viceprimarul. Nu se poate pune problema deocamdată de cinematograf, bulevard, spital sau hotel.

Orăşenii din Milişăuţi spun însă că preferă să fie văzuţi drept ţărani. „Ocupaţia de bază a localnicilor este legumicultura. Oamenii cultivă varză, castraveţi, ceapă, cartofi. În jur de 200 de tineri sunt plecaţi în străinătate“, a mai spus Mircea Popescu.

Oamenii se plâng că nu au apă curentă, dar sunt puşi, în schimb, să plătească taxe şi impozite de sute de lei. „Toţi vrem să trecem înapoi la comună, dar oamenii se lasă unul în nădejdea altuia când e vorba să ia iniţiativă. Mi-e ruşine că suntem orăşeni. Asta nu le-a adus decât celor de la Primărie salarii mari, de oraş, iar nouă dări mari“, a explicat Gheorghe Semeniuc, un localnic. „Într-un fel e bine când mergem la liceu şi spunem că suntem de la oraş. În rest, e cam trist. Nu avem unde să ieşim la un suc, să ne distrăm“, a adăugat Robert Ionese, de 16 ani.

Convinşi că statutul impus cu forţa localităţii le aduce mai multă pagubă decât avantaje, milişăuţenii au organizat în vara lui 2010 un referendum, cu scopul de a decide dacă se impune „retrogradarea“ localităţii la statutul de comună. Opţiunile „pentru“ n-au fost însă suficiente.