Dan Baltaru, ofiţerul care luptă cu focul şi apa

Dan Baltaru

Suceveanul lucrează la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă şi şi-a pus de sute de ori viaţa în pericol, dar nu a regretat nicio clipă. A îmbrăcat uniforma militară pentru prima dată la 18 ani, când s-a înrolat în armată. De atunci, ştie că altă meserie nu i s-ar potrivi mai bine şi că orice greutate are frumuseţea ei. În prezent este purtător de cuvânt la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă din Suceava (ISU)

„Am intrat în armată în 1993, am făcut-o la pompieri în Suceava, unde mi-a plăcut foarte mult. A fost grea, dar frumoasă. În popor este o vorbă: «Ca să te căsătoreşti trebuie să ai armata făcută, să fii bărbat»“, povesteşte Dan Baltaru, căpitan la ISU.

Alarmele false i-au dat bătăi de cap

Faptul că nu mai este obligatorie şi că tinerii refuză tot mai mult pregătirea militară este un lucru nociv, în opinia acestuia, deoarece crede că prin armată tânărul se căleşte şi învaţă să fie disciplinat şi puternic. A urmat apoi Şcoala Militară până în 1995 la Ploieşti, tot la pompieri, iar până în 2004 a lucrat ca subofiţer şef de gardă la intervenţie. A participat la toate intervenţiile de stingere a incendiilor din judeţ şi nu regretă faptul că şi-a pus viaţa în pericol.

„Apelul era preluat de către telefonistul care dădea alarma. Ne anunţa unde are loc incendiul, cât este de grav, apoi noi decideam câte autospeciale luăm“, povesteşte ofiţerul. Odată ajunşi la faţa locului, Dan Baltaru împreună cu ceilalţi pompieri trebuiau să oprească curentul electric şi gazul. Verificau să vadă dacă sunt persoane în  clădire sau animale în adăposturi şi le salvau mai întâi pe acestea, apoi scoateau buteliile cu gaz, acolo unde era cazul. Abia pe urmă stingeau incendiul.

Timp de un an a fost şi ofiţer operativ la dispecerat, unde a avut de-a face cu apelurile false „Nu-mi puteam da seama cine spune adevărul şi cine minte pentru că jucau foarte bine teatru. După ce vedeau maşina pompierilor că trece pe lângă ei, sunau înapoi şi râdeau la telefon“, povesteşte suceveanul. 

Marcat de inundaţii

Cel mai bine îşi aminteşte de incendiile în care oamenii nu au mai putut fi salvaţi. „În martie anul acesta, în Prelipca a murit o bătrână de 96 de ani, care a aprins focul cu diluant. A murit după ce a fost scoasă afară de fiul său, în vârstă de 72 de ani, care avea un picior paralizat şi abia o târâse din casă“, îşi aminteşte Dan Baltaru.

Cel mai tare l-au marcat inundaţiile de anul trecut, când a fost cu elicopterul să le ducă sinistraţilor  alimente. Acolo a văzut cum din casele luate de apă rămăsese doar fundaţia. „M-a impresionat foarte tare ceea ce am văzut. Este dureros să rămâi fără munca de o viaţă“, adaugă căpitanul.

___________

profil
născut. 11 iunie 1974, Mitocul Dragomirnei.
studii. Facultatea de Mecanică, Suceava.
familie. Căsătorit, are un copil.

întrebări şi răspunsuri
Mergeaţi la urat când eraţi mic?
Da, în fiecare an. Mă duceam la bunicii mei şi mergeam în grup prin sat, unde primeam nuci, colaci şi mere. Bani se dădeau mai puţin pe atunci, însă eu nu urmăream câştigul. Era bucuria aceea pe care o simte orice copil la ţară, nu mă interesau banii, ci bucatele şi tradiţia.
Care este tragedia care v-a marcat cel mai mult?
Cea în care doi copii din Mitocul Dragomirnei au murit asfixiaţi în casă, în luna ianuarie 2009. Au fost lăsaţi singuri în casă, mama era la o vecină, iar tatăl la pădure după lemne. Am ajuns cât de repede am putut, însă nu i-am putut salva.

ce-i place
Îi plac mâncărurile tradiţionale, iar cârnaţii din carne de porc preparaţi în casă sunt preferaţii lui. Pe lângă aceştia îi mai plac şi răciturile, dar şi tochitura moldovenească. Îl atrag lucrurile vechi de artizanat, din lemn.

ce nu-i place
„Nu-mi place nepăsarea oamenilor atunci când pot şi li se oferă şansa să ajute. Nu suport să văd persoane în suferinţă. Mereu încerc şi-mi dau silinţa să dau şi eu o mână de ajutor, când pot“, spune Dan Baltaru.