Portret / Costel Burcea s-a născut pentru a deveni maestrul ţambalului
0
Artistul face parte de 31 de ani din Ansamblul „Ciprian Porumbescu“. Cântatul este o tradiţie de familie.Artistul se trage dintr-o familie de „ţambalişti“. Tatăl le-a insuflat copiiilor dragostea pentru instrumentele muzicale. Atât el, cât şi fratele lui, au învăţat de la bătrân secretele meseriei care s-a transformat în timp în pasiune. Costel Burcea are 58 de ani şi cântă la ţambal din clasa a VII-a.
După clasele gimnaziale, el a fost adus de tatăl său din Alexandria, unde s-a născut, în Moldova, unde a rămas pentru totdeauna. Mai întâi a locuit la Botoşani. Aici a făcut numai două clase de liceu şi, chiar dacă nu şi-a terminat studiile, nu-i pare rău.
Mai importanţi sunt banii
„Pe vremea aceea conta să câştigi bani şi mi-am dat seama că pot să o fac şi fără prea multă carte. Am început să cânt într-o cramă, se chema «Vânătorul», împreună cu nişte lăutari. Eram eu cu ţambalul, unul cu acordeonul şi unul cu contrabasul. Era prin anii ’68 - ’69“, îşi aduce aminte Costel Burcea. A ajuns la Suceava datorită tatălui său, care cânta la acea vreme la Ansamblul „Ciprian Porumbescu“. Bănuind că fiul are calităţi artistice, tatăl l-a luat cu el la repetiţii la ansamblu şi aici a rămas. De atunci, din 1970, Costel Burcea a continuat să încânte lumea cu muzica instrumentală, atât la televizor, cât şi la petreceri. „Este o viaţă de om de atunci, păcat că nu am reuşit să le insuflu şi copiilor mei aceeaşi pasiune. Am încercat cu doi dintre ei, dar nu s-a prins. Ei au alte domenii, au făcut Ştiinţe Economice şi au afacerile lor“, a adăugat Costel.
A cântat în fanfara unităţii
Îşi aminteşte cu drag de tinereţe, mai ales de perioada armatei, când a cântat la mai toate serbările de la Casa Armatei. „Aveam acolo colegi talentaţi, care ştiau să cânte la diferite instrumente. Era frumos. În armată am intrat în ’72, în luna februarie, la Turnu Severin, la Grăniceri. Acolo am făcut armata un an şi patru luni“, spune bărbatul.
Pe lângă muzică, pe Costel Burcea îl mai pasionează cititul şi călătoriile prin ţări străine. Recunoaşte însă că a lăsat cartea pentru programele TV. „A apărut televizorul şi lăsam cartea din mână din cauza asta. Pe vremea lui Ceauşescu erau două ore de program, aveai timp să citeşti“, spune instrumentistul. A călătorit prin toată lumea cu ţambalul său, iar Japonia i-a plăcut cel mai mult. Aici i se pare că a găsit o altă civilizaţie, alţi oameni. Spune cu dezamăgire că America nu este nici pe departe ţara strălucită prezentă în filme. Spune că, dacă ar fi după el, nu s-ar opri niciodată din cântat.
________________
profil
născut. 1 octombrie 1952, Alexandria, Teleorman.
studii. Prima treaptă a Liceului de Muzică din Botoşani.
familie. Căsătorit, are trei copii şi un nepot.
întrebări şi răspunsuri
Cum vă simţiţi în cadrul ansamblului?
Nici nu vă puteţi imagina! Ne înţelegem toţi ca fraţii, suntem ca într-o mare familie. În afara repetiţiilor şi a spectacolelor, suntem toţi oameni şi ne uneşte muzica.
Cu ce alte ansambluri aţi mai colaborat până în prezent?
Am mai fost la „Rapsozii Botoşanilor“ timp de nouă ani, apoi m-am întors la „Ciprian Porumbescu“, la vechea casă cum se spune. Aici am început să-mi fac carieră alături de tatăl meu şi aici vreau să rămân.
Fiecare om aşteaptă ceva. Dumneavoastră ce aşteptaţi?
Sunt mândru că sunt bunic şi aştept al doilea nepoţel, care o să vină prin vară.
ce-i place
„Îmi plac sarmalele, de fapt cam toate mâncărurile îmi plac. Însă de când am cam îmbătrânit, evit pe cât se poate mâncărurile grase, ţin un fel de regim“, spune instrumentistul. Îi mai place să călătorească, atât în ţară, cât şi în străinătate.
ce nu-i place
Nu-i place minciuna. El şi-a crescut copiii în spiritul dreptăţii şi al sincerităţii şi speră să transmită nepoţilor aceeaşi învăţătură.
Se încarcă comentariile...
