Portret/Ştefania Bălineanu, campioana Europei la qwan ki do

Ştefania Bălineanu

Tânăra a luat locul I la toate competiţiile de arte marţiale la care a participat atât la tehnică, cât şi la luptă. Acum se pregăteşte să obţină centura neagră.

Înaltă şi zveltă ca o căprioară. Aceasta este imaginea pe care Ştefania o proiectează în jurul ei. Puţini din cei care o întâlnesc pentru prima dată intuiesc câtă forţă se ascunde în spatele siluetei fragile. Spune că s-a apucat de arte marţiale fără să ştie că o să facă din asta carieră. Avea 13 ani când a păşit prima dată în sala de lupte, unde a învăţat în cinci ani cât alţii în zece.

„Sportul acesta te face să gândeşti“

Practică qwan ki do, un stil complex de arte marţiale. „Îmi place ce fac, în primul rând pentru că antrenează atât fizicul, cât şi mintea. Sportul acesta te face să gândeşti. Există aplicaţii pe anumite tehnici, trebuie să înţelegi de ce vine un anumit blocaj. E cu atât mai frumos cu cât ai şi un antrenor care e într-adevar interesat să-ţi arate tot ce ştie şi vrea să te ridice cât mai sus“, explică Ştefania.

Anul trecut a obţinut titlul de campioană europeană de două ori, prima dată la Campionatul European Intercluburi de Copii şi Juniori, iar a două oară la Campionatul European de Seniori.

La primul a luat premiul I pentru proba de tehnică, iar la al doilea acelaşi loc la proba de luptă. Tot în 2009 a fost dublă campioană naţională, obţinând locul I la ambele probe. „Pentru mine este mare lucru că am reuşit să intru în lotul naţional la 18 ani. Sunt fete care se chinuie de ani buni şi nu ajung“, povesteşte campioana.

Pentru a rămâne în formă, Ştefania se antrenează câte şase ore pe săptămână la noua sală de la Clubul Sportiv Nord Arena, însă acum lucrează mai intens ca de obicei deoarece în februarie are examenul pentru centura neagră şi trebuie să facă impresie bună.

Lasă garda jos în faţa unei seri cu lună plină

Deşi îi place să lupte şi ştie că nimeni nu ar reuşi să se atingă nici cu un deget de ea, Ştefania este o fire romantică. Îndeajuns încât să lase garda jos în faţa serilor cu lună plină. Dintre toate ţările pe care le-a vizitat, cel mai mult a impresionat-o Franţa.

„Parisul este cel mai frumos loc în care am fost. Pur şi simplu m-a fermecat pentru că este un oraş care nu doarme niciodată. Mi-a plăcut acolo croaziera pe Sena, după lăsare întunericului, când erau aprinse toate luminiţele“, îşi aminteşte Ştefania.

Profil
Născută. 23 septembrie 1991, Suceava.
Studii. Elevă în clasa a XII-a la Liceul „Petru Rareş“ Suceava.
Familie. Locuieşte cu părinţii şi  mai are un frate.

Întrebări şi răspunsuri
Cum ai ajuns la sala de antrenament?
Fratele meu a fost primul care s-a apucat de sportul acesta. Din acest motiv, am mers şi l-am urmărit la câteva antrenamente şi mi-a plăcut. Acum este la Cluj, la facultate, dar a făcut destul timp qwan ki do şi a obţinut şi centura neagră. 
Te-ai visat campioană de mică?
Când intri prima data în sală nu ştii exact ce vrei. Nu am ştiut de la început că vreau să fiu campioană. De fapt, nu am ştiut dacă mi se potriveşte sportul. Am avut însă întotdeauna persoane care m-au împins de la spate. Primul este antrenorul Ovidiu Zegrea, căruia am să-i fiu mereu recunoscatoare, apoi familiei şi prietenilor.

Ce-i place
„Îmi place sportul, în general. Când eram mică ieşeam la fotbal cu băieţii, acum merg la bowling şi la patinoar. Însă ce-mi place cel mai mult pe lumea asta sunt ciocolata şi îngheţata“, spune sportiva.

Ce nu-i place
Nu suportă fumul de ţigară. Nu-i plac persoanele care chinuie animalele. Are acasă un bichon, pe care-l iubeşte ca pe un membru al familiei.