Portret/ Petru Ghervan a repus România pe harta handbalului

Suceveanul a reuşit, ca antrenor, să califice echipa naţională de handbal masculin la un turneu final de campionat mondial după 13 ani de absenţă. Aînceput cariera de sportiv ca fotbalist la liceul din localitatea natală, Todireşti.

Nu a trecut însă mult timp şi a dat fotbalul pe handbal, la recomandarea unui profesor, alegere care s-a dovedit decisivă pentru destinul lui Petru Ghervan. La scurt timp, a ajuns să fie convocat pentru prima dată la naţionala de tineret a României şi de acolo a făcut paşi repezi spre marea performanţă. 

Carieră fulminantă

Datorită muncii şi a devotamentului, suceveanul a reuşit să-şi găsească şi o echipă de valoare la care să joace, Relonul Săvineşti, imediat după terminarea liceului.De aici a ajuns la Dinamo, loc unde a jucat doar şase luni, transferându-se apoi în Piatra Neamţ de teama înrolării în armată.
După anii petrecuţi la echipa pietreană, Petru Ghervan s-a întors pe meleagurile natale, unde a jucat un an în divizia a doua, până când echipa s-a desfiinţat. De aici sportivul a trecut la CSS Roman, unde, ca profesor- antrenor a pus bazele mai multor echipe de juniori, recunoscute ulterior pe plan naţional.

În 2007 a făcut primul pas spre marea performanţă în antrenorat, devenind secundul naţionalei de handbal masculin a României, condusă pe atunci de Aihan Omer. Împlinirea a venit în 2009, când a fost numit antrenor principal al echipei.

„Tocmai câştigasem un meci contra echipei UCM Reşiţa, la care antrenor era Aihan Omer, şi cred că ăsta a fost unul dintre motive“, explică sportivul sucevean. Pe mâna sa, naţionala s-a calificat în premieră la un turneu final de campionat mondial, după 13 ani de absenţă. „A fost greu deoarece tot timpul am lucrat cu o doză imensă de stres. Am avut misiunea de a duce România la un campionat mondial după 13 ani de absenţă. Datorită unui efort considerabil misiunea a fost îndeplinită“, povesteşte Petru Ghervan.

S-a retras acasă

Din cauza unor probleme de sănătate a fost nevoit să renunţe la cârma naţionalei după doar câteva luni.

A ales să se retragă pe meleagurile natale ulterior şi să accepte funcţia de decan al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii „Ştefan cel Mare“ Suceava.

Dincolo de marea performanţă atinsă, Ghervan spune că perioada liceului i-a rămas întipărită frumos în amintire şi că a fost determinantă în evoluţia ulterioară.

„Era o viaţă austeră, dar destul de frumoasă. Cred că ne-a marcat pe toţi prin spiritul de echipă, de grup şi de responsabilitate“, spune sportivul.

Profil

Născut: 23 iulie 1958,  Todireşti, Suceava.
Studii: Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti.
Familie: Este căsătorit, are un copil.

Întrebări şi răspunsuri

Care misiune este mai uşoară: cea de jucător ori de antrenor?
Ambele sunt frumoase. În ambele cazuri, poţi avea satisfacţii uriaşe. Cariera de jucător este însă limitată în timp şi nu-ţi rămâne decât să fii antrenor ca să duci sportivii spre performanţe mai mari decât ale tale.

Ce nemulţumire aveţi referitor la postul de antrenor al naţionalei?
Cea mai mare tristeţe este că în cadrul Campionatului Mondial din Croaţia nu am ocupat un loc mai bun, înşelând astfel aşteptările exagerate care s-au născut în jurul echipei, odată cu calificarea după o absenţă de 13 ani la un astfel de eveniment, extrem de important pentru toţi cei implicaţi.

Ce-i place
Viaţa agitată îl face să se gândească cu drag la relaxarea în natură, de care are rar parte. „Fiecare tânjeşte după ceva ce are mai puţin. Din acest motiv, îmi plac natura şi liniştea“, spune Petru Ghervan.

Ce nu-i place
„Nu îmi place când am sarcini multe şi termene foarte scurte de îndeplinire a lor. De felul meu sunt riguros şi disciplinat, iar acest lucru îmi dă peste cap toată viaţa“, explică antrenorul.