Stiri din Suceava

Femeia a predat timp de 36 de ani limba română la liceele din Suceava, însă poartă în inimă limba maternă, poloneza.

Avea doar doi ani când familia a fugit din calea ruşilor. Au părăsit Cernăuţiul şi s-au stabilit la Oradea, unde au rămas până după război. Stanislava şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa dincolo de munţi şi a studiat Literele la Cluj.

„După ce am terminat facultatea, părinţii mei s-au mutat în Suceava. Spuneau că doar aici îmi pot găsi un soţ bun şi aşa a şi fost. Aici l-am întâlnit pe soţul meu, şi el refugiat din Cernăuţi“, spune preşedinta Casei Polone din Suceava. Deşi limba ei maternă era polona, ea a predat cu dăruire limba şi literatura română în liceele din Suceava timp de 36 de ani.

O prietenie veche
Cunoaşte foarte bine trecutul Poloniei şi al Ţărilor Române şi, ascultând-o, ai impresia că eşti la o lecţie de istorie. Povesteşte cum au ajuns primii polonezi pe meleagurile noastre. Primii, pe cale „diplomatică“. „Alexandru cel Bun şi Laţcu Vodă au avut soţii din Polonia. În 1790 vin primii emigranţi care-şi găsesc de lucru. Au deschis mina de la Cacica şi se numea la acea vreme «migraţie după pâine»“, povesteşte Stanislava. Aşezările create de poloni poartă nume româneşti, precum Moara, Poiana Micului, Pleşa sau Nieşani.

Profesoara spune că mulţi polonezi se simt acasă în România pentru că ţara noastră îi încurajează să-şi păstreze identitatea şi  le finanţează chiar comunitatea. Mulţi au lăcrimat sincer după accidentul aviatic de la Katin.

„Doi oameni mari care au murit în accidentula viatic de la Katin ne-au ajutat la construirea şcolii polone de la Poiana Micului, proiect în valoare de 1 milion jumătate de euro. Ei sunt Macief Plazynsk, preşedintele Comunităţii Polone, şi Krystyna Bochenek, vicepreşedinta Senatului“, încheie preşedinta Casei Polone din Suceava.

Profil
Născută. 24 iulie
1941, Cernăuţi.
Studii. Facultatea de
Filologie, Universitatea
„Babeş Bolyai“, Cluj.
Familie. Văduvă.

Întrebări şi răspunsuri
Ce credeţi despre literatura română?
Am descoperit atâtea lucruri valoroase pe care ar trebui să le cunoască şi cei din străinătate. Polonia a luat patru premii Nobel pentru literatură, românii niciunul, ceea ce mi se pare nedrept. Cred că Lucian Blaga, preferatul meu ,şi Nichita Stănescu meritau acest premiu. 
Cum aţi ajuns să editaţi revista „Polonus“?
Am fost redactor la această revistă 20 de ani, iar din 1996 redactor şef, atunci când s-a mutat ziarul de la Bucureşti la Suceava. La Casa Polonă lucrez din ’93 şi duc mai departe munca soţului meu deoarece el a fost unul dintre întemeietori, în anul 1990.