Cristian Maxim a descoperit comorile din Parcul Naţional Călimani

Vulpe, cum este poreclit de prieteni, este ghid turistic şi a parcurs 24.000 de kilometri prin pădurile protejate de lege.

Frumuseţile Parcului Naţional Călimani sunt supravegheate şi protejate de rangeri, iar unul dintre ei este Cristian Maxim (36 de ani), cunoscut ca Vulpe. „De mic mergeam pe munte, iar din 1997 am început să schiez în Călimani. Doi ani mai târziu m-am alăturat formaţiei Salvamont din Vatra Dornei, continuând astfel să colind munţii. Am început să lucrez ca ranger la Parcul Naţional Călimani din 2007, iar până atunci avusesem mai multe joburi, la Poşta Română, în străinătate, dar nimic să mă pasioneze“, povesteşte Cristi Maxim.

„Eşti la dispoziţia naturii“
Odată ajuns în munţii Călimani, ca ranger, a cunoscut natura cu toate particularităţile şi minunăţiile ei. Străbătând zilnic zeci de kilometri de pădure, a învăţat să se bucure de ea. „Dacă până să devin ranger pădurea nu îmi spunea nimic şi mă simţeam ca legat la ochi, am ajuns acum să o consider mult mai interesantă decât crestele, pentru că biodiversitatea existentă e mult mai spectaculoasă“, spune Vulpe.

Cristi explică care sunt mulţumirile aduse de meseria de ranger. „Cineva spunea că meseria de ranger este o misiune de apostolat. Pentru mine este înfiorarea lăuntrică atunci când ai avut în faţa ochilor o sălbăticiune, că ţi-ai făcut datoria de a proteja pădurile în care fierăstraiele nu ar trebui să ajungă niciodată. Ca ranger eşti la dispoziţia naturii şi a fenomenelor meteo“, a precizat tânărul.

Navetă de 30 de kilometri
Rangerii trebuie să parcurgă zilnic Parcul Naţional Călimani şi să observe natura, animalele, să urmărească tăietorii de lemne şi să-i îndepărteze de copaci, iar în cazul excursiilor organizate să fie ghizi pentru turişti. „Merg pe munte între cinci şi şapte zile pe săptămână. Sunt zile în care merg 3-4 ore, în altele 9-10 ore şi zile în care urc de dimineaţă şi cobor a doua zi seara. Munţii Călimani au un farmec aparte, au o frumuseţe numai a lor, pe care m-aş bucura să o descopere cât mai mulţi turişti“, mărturiseşte Cristi.

Dezavantajul este că toate drumurile de acces spre Călimani sunt drumuri forestiere deosebit de lungi, între 15 şi 30 de km, iar acesta este un impediment şi pentru rangeri, după cum spune Cristi, pentru că este o mini-navetă pe care trebuie să o facă zilnic. În cei patru ani petrecuţi prin Parcul Naţional Călimani a bătut la pas circa 24.000 de km. Recent, Cristi s-a alăturat unor iubitori ai muntelui şi au început împreună o activitate de remarcare a traseelor turistice din Călimani, astfel încât turiştii care vor să exploreze muntele fără ghid să se descurce urmărind marcajele.

Profil
Născut. 10 iunie 1975, Vatra Dornei, judeţul Suceava.
Studii. Grupul Şcolar „Dorna Candrenilor“ Vatra Dornei.
Familie. Divorţat, are o fetiţă.

Ce-i place
Îmi plac ski-ul de tură şi câinii, mai ales câinele meu, Lala. Îmi plac deosebit de mult tenisul, înotul şi mersul pe bicicletă.

Ce nu-i place
Nu-mi place să nu am lapte dimineaţa, la micul dejun. Nu suport gunoaiele, care se găsesc la tot pasul.

Întrebări şi răspunsuri
Ce îi sfătuiţi pe turiştii ajunşi în Munţii Călimani?
Să se informeze, să se echipeze şi să aibă o conduită civilizată. Echipamentul necesar este cel bine cunoscut: bocanci, rucsac, pelerină, hartă, busolă şi lanternă. Le amintesc turiştilor să se intereseze de izvoarele pe care le găsesc în cale.
Ce faceţi în timpul liber?
În afara serviciului aleg să merg tot pe munte, şi nu de puţine ori chiar în Călimani. De fapt, lunile anului şi anotimpurile trec pentru mine în funcţie de evenimentele din parc: rotitul la cocoşul de munte, înflorirea bujorului de munte, coacerea fructelor de pădure, boncănitul la cerbi, împerecheatul la lupi, ieşirea ursului din bârlog.