Portret/ Brânduşa Vărăreanu, prima femeie judoka din Moldova
0
A antrenat mari speranţe ale artelor marţiale. La 44 de ani, Brânduşa a reuşit să ajungă la ultima categorie la nivel naţional, atât la antrenorat, cât şi la arbitraj.
A debutat în sport cu atletism şi a ajuns să fie cea mai iubită antrenoare de judo din Suceava. În timpul liber. În rest, este profesoară de sport la două şcoli din oraş şi-şi petrece multe ore zilnic în compania tinerilor. La serviciu, la sala de antenament, acasă.
La 11 ani părinţii au dus-o să practice atletism pentru a se menţine în formă, însă după un an Brânduşa şi-a decis singură destinul.
A avut rezultate foarte bune ca antrenoare
„Întâmplarea a făcut ca profesorul meu, Gheorghe Dumbravă să fie şi profesor de judo în Oneşti, oraşul unde am locuit până la 21 de ani. Am făcut astfel în paralel şi atletism şi judo. Abia în 1983 s-a format prima echipă de judo pentru fete. Până atunci, am fost singura femeie care făcea judo din Moldova“, a spus antrenoarea.
De la competiţii între cluburi, Brânduşa a ajuns la Cupa Mărţişorului de la Bacău, unde a luat locul I, iar mai apoi la o competiţia naţională. Recunoaşte că rezultatele cele mai bune au fost tot în antrenoriat, iar în 1989 a început cursurile de antrenor profesionist de la Bucureşti.
În doi ani a ajuns antrenor naţional la categoria I, iar mai apoi arbitru naţional, după un stagiu naţional de arbitraj. Astfel, a fost prima antrenoare şi arbitru din Moldova. A ajuns în Suceava în anul 1987, când şi-a întemeiat o familie. Soţul era tot judokan, iar rudele acestuia la fel.
„Mi-au trecut prin mână peste 150 de copii, cu toate că era dificil, nu aveam unde să ne antrenăm. Din cauza acestor lipsuri am făcut judo în hopuri. Găsisem la un moment dat o sală la Liceul nr. 1 din Burdujeni, apoi la sala de luptă de la stadion, iar mai apoi în sala Liceului de Informatică“, povesteşte Brânduşa Vărăreanu. Până şi prin sala Aeroclubului de paraşutism a trecut.
Părinţii îşi însoţesc copiii la cursuri
A reuşit să pregătească tineri talentaţi. Începând din anul 2000, unul dintre judokani s-a calificat trei ani la rând la finalele pe ţară. A fost preluat de Clubul Unirea din Iaşi, iar acum se află la categoria de 140 de kilograme.
„Vin părinţii cu tot cu copiii lor. Se antrenează pe aceeaşi saltea. Am o familie care vine din plăcere, copilul în weekend, iar tatăl cu mama în timpul săptămânii. Urmează să-şi aducă şi cel de-al doilea copil“, spune antrenoarea. Face judo din plăcere. Nu a câştigat niciodată bani. O pasiune ca asta nu poate decât să ţină toată viaţa.
Profil
Născută. 16 aprilie 1966, Suceava.
Studii. Are masterat în Marketing şi Management în Sport, Universitatea „Al. I. Cuza“, Iaşi.
Familie. Divorţată, are doi copii.
Întrebări şi răspunsuri
Cum v-aţi creat propriul club de judo?
Era după o perioadă în care nu aveam unde să ne antrenăm şi nicio entitate sub care să figurăm. Trebuia să găsim o soluţie. Din 1996 am început să lucrez la propriul meu club, la Shinzo Ran. În traducere, „shinzo“ înseamnă inimă, iar „ran“ luptă. Am vrut ca „inimă luptătoare“ să sune cumva special, să transmită un mesaj puternic, clar, pozitiv prin nume.
Cum sunt formate categoriile, pe ce criterii?
În primul rând, categoriile se formează pe vârste. După ce creşte numărul persoanelor înscrise se poate reorganiza grupul, în funcţie de sex şi de greutate. La copii, în funcţie de vârstă, se pot forma nouă categorii, iar la adulţi şapte.
Ce-i place
„Mi-a plăcut să fac de toate. De aceea ştiu să cos, am făcut o şcoală de croitorie, apoi una de coafură. În timpul liber, le practic pe amândouă.Îmi mai place să călătoresc, să fac fotografii şi îmi plac mult florile“, spune antrenoarea.
Ce nu-i place
„Urăsc minciuna şi prostia, m-am luptat mereu cu ele, dar se pare că nu le dovedesc. Aşa este lumea plămădită, cu de toate, nu am ce să fac“, mărturiseşte Brânduşa.
Se încarcă comentariile...
