Bocitoarele sunt pe cale de dispariţie

Verginia Reuţu boceşte doar pentru apropiaţi

Numărul femeilor care plâng morţii s-a redus simţitor. Normele impuse de Uniunea Europeană, prin care bocitoarele sunt scoase în afara legii, sunt criticate mai ales de sucevenii de la sate.

Sucevenii nu văd cu ochi buni noile reglementări ale Uniunii Europene, care nu le mai permit să-şi îngroape morţii ca până acum: cu bocitoare şi alaiuri. După recomandările venite de la Bruxelles, mortul trebuie îngropat cu haine biodegradabile, iar transportul se va face cu o maşină specială direct la capelă. Mai mult, vor fi interzise bocetele, atât de adânc înrădăcinate în tradiţiile româneşti.

„În primul rând, nu toţi au maşini sau bani să plătească firme de pompe funebre. La sate morţii sunt duşi pe ultimul drum cu căruţele şi sunt îngropaţi creştineşte cu sobor şi bocete de sute de ani“, a spus Catrina Ţăranu, contabilă.

Preoţii spun că nu sunt pregătiţi pentru schimbări

Nici preoţii nu sunt de acord cu noile reguli, fiindcă bisericile nu au capelă cu încăpere frigorifică şi nici nu deţin suficient loc în cimitir pentru cavouri.

„Cum să facem noi altfel slujba şi cum să înlocuim datina noastră? Mâine, poimâine ne cer să nu mai îngropăm morţii, ci să-i incinerăm. Aşa ceva n-o să se poată, oamenii n-au bani pentru morminte somptuoase şi nici biserica“, a declarat Ioan Buzdugan, preot. Prin urmare, sucevenii vor rămâne deocamdată la crucile din lemn şi la căruţele trase de cai.

După părerea oamenilor, nimeni nu va sta să măsoare grosimea sicriului şi să cumpere haine speciale fiindcă aceste condiţii sunt costisitoare. Potrivit reglementărilor europene,  „meseria“ de bocitoare va trebui să dispară. De regulă, femeile trecute de prima tinereţe merg şi plâng la capetele morţilor din sat pentru câţiva colaci sau pentru o ciorbă. 

Bocitoarele sunt pe cale de dispariţie

Verginia Reuţu (foto) are 80 de ani şi este ultima bocitoare din zona Putnei. Prima dată a plâns la o înmormântare în tinereţe, la moartea soţiei pădurarului din sat. A continuat apoi toată viaţa, însă numai pentru cunoscuţi. „Bocitoarele mai bătrâne mergeau şi prin satele vecine, eu nu. Nu pot boci dacă nu l-am văzut niciodată pe uliţă pe acel om“, spune femeia. Acum recunoaşte că s-a lăsat de acest obicei, iar ultima dată a bocit la capul vecinei sale. Femeia nu primea bani pentru că aşa este obiceiul la săteni, ci se mulţumea cu alimentele primite de pomană.

Care este rolul bocitoarei, potrivit datinii
În timpul ritualului prin care familia îşi conduce pe ultimul drum ruda decedată, bocitoarele îl întreabă pe mort pe ce cale a pornit şi unde anume merge. „Măi Ileană ce-ai gândit, /unde oare te-ai pornit, /ori la nuntă, ori la clacă...“, îşi subţiază glasul Verginia. Sucevenii se întreabă dacă li se va interzice oamenilor să-şi plângă rudele. „Nu-mi pot interzice să-mi plâng mama sau tatăl. Durerea din suflet este exteriorizată prin plâns“, a afirmat Catrina Ţăranu.