Suceava: Iulian Asimionesei a lăsat medicina în favoarea artei (PORTRET)

Chemarea spre creaţia artistică l-a făcut ca atunci când lucra la dispensar să-şi ia cu el şi cărţile despre istoria artelor, din care se documenta permanent.

Primele manifestări artistice s-au evidenţiat la Iulian Asimionesei, ca la mai toţi plasticienii, în copilărie. „De mic copil am avut preocupări artistice, iar prima oară m-am apucat să remodelez teracota sobei din casă. La vârsta de cinci ani făceam portrete ale lui Ştefan cel Mare“, a declarat Asimionesei. Deşi era talentat la desen, nu a urmat drumul artei.

La dorinţa părinţilor, s-a înscris la Liceul Sanitar din Botoşani. Cel mai mult i-a plăcut biologia, iar asta l-a ajutat foarte mult la facultate. Acesta mărturiseşte că în timpul liceului caietele sale erau pline de desene cu corpuri umane. În perioada de liceu a început să citească primele cărţi despre artă scrise de Leonardo da Vinci.

„În operele lui Leonardo am găsit lucruri apropiate de sufletul meu“, a spus acesta. După absolvirea liceului, a urmat un an de stagiu la spitalul din Dorohoi, iar apoi armata, însă în toată această perioadă desenul l-a însoţit mereu, fiind o preocupare constantă.

A studiat cu maeştrii

La un an după ce a terminat stagiul militar, Iulian Asimionesei a început să lucreze la un dispensar din Botoşani. „În toată această perioadă, căram cărţile de istoria artelor după mine şi mă documentam din ele, în timp ce-mi făceam treaba la dispensar“, a povestit artistul, care a decis într-o zi să renunţe la medicină în favoarea artei. Primii paşi i-a făcut cu Aurelian Antal, un artist plastic din Dorohoi.

„M-a învăţat primele noţiuni teoretice şi practice ale artei adevărate şi pentru acest lucru îi datorez foarte mult“, a mărturisit Iulian. În anul 1995 a dat examen la Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iaşi, la sculptură. Chiar dacă a picat, nu s-a descurajat. La Iaşi l-a cunoscut pe maestrul Dan Covataru, sculptor şi profesor la Facultatea de Arte. „Până la admitere, majoritatea weekend-urilor le petreceam în atelierul lui şi atunci am început să descifrez tainele sculpturii“, a spus Iulian, care în anul următor  a intrat la facultate.

Bursier de merit

Faptul că nu a intrat din prima, l-a ambiţionat să înveţe bine şi în toţi anii de studii a primit bursă de merit. În anul doi, a descoperit arta sticlei şi de fiecare dată când mergea acasă, trecea pe la făbricuţa de sticlă a vecinului Ioan Nemţoi, unde făcea obiecte din sticlă. „Întotdeauna am fost îndrăgostit de formă, volum şi culoare, iar sticla îmbină cel mai bine toate acestea“, a încheiat artistul. În ultimul an de facultate, a intrat ca suplinitor la Liceul de Artă „Ciprian Porumbescu“ din Suceava şi după absolvirea studiilor superioare a rămas să predea pictura acolo.

Profil
Născut. 14 iulie 1972, Dorohoi, Botoşani.
Studii. Facultatea de Arte, Secţia Sculptură, Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iaşi.
Familie. Căsătorit, are doi copii.

Întrebări şi răspunsuri
Unde au fost expuse lucrările dumneavoastră?
Expoziţii am avut încă din facultate. Am expus la Iaşi, în saloanele Moldovei, la Cernăuţi, iar ultima expoziţie şi foarte importantă pentru mine, a fost cea de pe 14 octombrie, într-un mare centru comercial din Suceava. La această expoziţie au fost momente când erau şi 20 de oameni în galerie, ceea ce înseamnă mult. 
Ce înseamnă arta pentru dumneavoastră?
Când mă gândesc la artă, îmi vine în minte dictonul latin „Ars longa, vita brevis“ care înseamnă că arta este lungă şi viaţa este scurtă. Prin artă exişti şi în viitor, unii mai mult, alţii mai puţin, dar timpul le cerne
şi le aşează pe toate.

Ce-i place
Lui Iulian Asimionesei îi place arta, sub orice formă s-ar prezenta, de la de muzică, film, până la teatru şi literatură. „Îmi plac foarte mult copiii, mai ales ai mei“, a mărturisit profesorul.
Ce nu-i place
„Nu pot să înghit ipocrizia, cu atât mai puţin pe cea politică, care se dezvoltă în timpul campaniilor electorale“, a declarat Asimionesei. De asemenea, nu-i plac oamenii care nu se ţin de cuvânt.