Povestea fetelor care duc mai departe meşteşugul cusutului. Cercul de creaţie care a ajuns faimos în toată România
0
Cercul de cusut şi tricotat din localitatea Luciu, judeţul Ialomiţa, este faimos în toată ţara. Este rodul strădaniilor unei învăţătoare, care a considerat că tainele acestui meşteşug merită dus mai departe. Cercul de cusut a fost înfiinţat în 1989, iar de atunci sute de fete din localitate i-au trecut pragul.
Lada de zestre a bunicii nu a fost dată uitării în inima Bărăganului. O învăţătoare pasionată de tradiţiile autentice, alături de 20 de fete cărora le-a desluşit tainele cusutului, croşetatului şi împletitului, duc mai departe moştenirea bunicilor. Arta meşteşugului popular a fost reînviată de Ana Banu, fiică a satului Luciu (Ialomiţa), şi de fetele cărora le-a insuflat dragostea pentru tradiţiile autentice româneşti.
Ana Banu a reuşit să se impună, la concurenţă cu noile tehnologii care i-au acaparat pe tineri. Blândă, pricepută la cusut, creativă şi cu dorinţa de a duce mai departe ceea ce a învăţat-o bunica, învăţătoarea din satul Luciu a câştigat sufletele copiilor. Toţi o îndrăgesc şi nu-i ies din cuvânt.
” Multă lume mă întreabă de ce fac acest lucru. N-am interes politic, nici profesional, nici personal. Sunt mândră de elevii mei şi de faptul că ne prezentăm onorabil la olimpiada de meşteşuguri. Cea mai mare satisfacţia o am pentru că duc numele satului mai departe. Am înfiinţat acest cerc înainte de 1989 când în programa şcolară figurau orele de lucru manual.
Am dorit să nu se piardă tradiţia şi m-am gândit că este important ca şi copiii noştri să deprindă aceste meşteguri, multe dintre ele pe cale de dispariţie. Mie bunica şi mama mi-au pus acul în mână la 7 ani, eu aşa am trăiat şi am considerat că merită să le sădesc şi copiilor în suflet această pasiune. Din toamnă doresc să atrag şi băieţi către meşteşugurile satului, încercăm să creăm opinci, vom înfiinţa o grupă şi de băieţi, “ povesteşte Ana Banu.
Materialele, cumpărare de Ana Banu
La marginea judeţului Ialomiţa, într-un sat de oameni gospodari, învăţătoarea Ana Banu, în vârstă de 54 de ani, a reuşit să le atragă pe fete într-un cerc de cusut. Cos atât de bine încât, în ultimii 6 ani, nu au lipsit de la olimpiada naţională de meşteşuguri populare de la Sibiu. Au obţinut premii importante, lucru care le-a încurajat să meargă mai departe şi să-şi perfecţioneze stilul de lucru. Cu modele de cusut găsite la bătrânele satului ori prin cărţi vechi de lucru manual, cu materiale cumpărătate cu banii Anei Banu, fetele nu se dezlipesc de ac şi de cârligele de împletit.
Roxana Georgiana Boitaş are aproape 18 ani. Este elevă la liceul de Arte din Slobozia în clasa a XI-a şi, chiar dacă este la curent cu ultimele noutăţi în materie de tehnologie, spune că obiceiul de a coase pe pânză face parte din viaţa ei. ”De 10 ani sunt în cercul de cusut, din clasele primare. Este o delectare, un mod de relaxare care te solicită să fii atent, răbdător, să devii tot mai creativ şi îţi dă o stare de bine. Eu, şi dacă nu am timp liber, tot îmi fac şi cos, pentru că nu m-aş închipui altfel. Îmi place foarte mult, e parte din rutina mea zilnică. Doamna Banu a fost întotdeauna alături de noi, ne-a încurajat, ne-a temperat emoţiile şi ne-a dat încredere în noi. Cred că este cel mai potivit mod de a păstra şi de aduce mai departe tradiţiile autentice. Cos pe pânză de sac, pe etamină, pe matador şiam acasă ştergare, trăistuţe, feţe de masă, toate create de mine. E o bucurie fără margini când reuşesc să duc la bun sfţrşit fiecare proiect“ povesteşte adolescenta.
Cu acul şi pânza în mână
Ana Banu trăieşte prin şi pentru copii. Este dascăl de 35 de ani în satul natal şi a încercat întotdeauna să creeze lucruri minunate, să-i atragă pe copii în activităţi creative care să le dezvolte talentul şi imaginaţia, dar mai ales să-i înveţe să nu uite tradiţiile din străbuni. Nu şi-a dorit niciodată să plece din sat, deşi a avut ocazia. A ştiu încă de la 7 ani că vrea să devină învăţătoare şi a muncit constant pentru a-şi vedea visul cu ochii.
În satul Luciu, de la marginea Ialomiţei, învăţătoarea este unul dintre cei mai respectaţi oameni. Toată lumea o cunoaşte şi-i ştie dragostea pentru tradiţii. Povesteşte zâmbind că după terminarea orelor de curs, de la şcoală şi până acasă, face două ore pe drum.
“Mie îmi place să fiu aproape de oameni. Să-i ascult, să le împărtăşesc emoţiile, stau de vorbă cu toţi. Le întind o mână atunci când sunt în necaz, iar mulţumirea lor este fericirea mea. Aşa am ales să trăiesc, deşi sunt voci care mă contestă pentru că mă văd prea implicată. Nu mă las doborâtă, merg mai departe cu acelaşi principiu: în fiecare zi trebuie să facem un strop de bine semenilor. Cercul de cusut este o parte din noi, o parte din locul în care ne-am născut.
Am crescut, am trăit în suflet cu aceste obiceiuri. Încerc să transmit mai departe această comoară, curat şi original, fără a face modificări. La noi, nicio sărbătoare nu trece fără a o cinsti. Urmăm adevărate ritualuri, aşa cum făceau bunicii noştri, la fiecare eveniment, fie Crăciun sau Paşte ori sărbători importante. La şcoala, pe lângă cercul de cusut, ţin foarte mult să punem în scenă obiceiuri vechi, tradiţii pentru a nu ne uita identitatea şi valorile, pentru a-i învăţa pe copii să crească iubind zestrea populară”, spune Ana Banu.
Comori descoperite la bătrâni
Pe învăţătoare n-o lasă sufletul să se piardă aşa valori. Merge din poartă în poartă, la bătrânii satului şi-i pune să caute în cutia amintilor costume populare ori carpete vechi cusute, ştergare, feţe de masă.
“Doar aşa putem cunoaşte folclorul autentic pe care avem menirea de a-l duce mai departe frumos şi original. Din cufere, bătrânii mi-au dat cămaşi de noapte, cusute manual, ştergare, covoare. A, strâns şi obiecte vechi şi mi-şa dori să amenajez acasă o odaie unde să fie expuse. Sunt obiecte vechi, unelte de peste 100 de ani care erau folosite în gospodăriile din Luciu”, povesteşte învăţătoarea. De la bătrânele satului are modele vechi, dar şi bucăţi de pânză, saci pe care tinerele cos astăzi. “Le tăiem, le decupăm, pentru că sunt învehite, pătate, dar şi aşa, tot reuşim să cream modele interesante. E dificil să cumperi tot timpul materiale noi, costă şi 100 de lei un metru bun de pânză, şi nu prea ne permitem”, spune Ana Banu.
Mie bunica şi mama mi-au pus acul în mână la 7 ani, eu aşa am trăit şi am considerat că merită să le sădesc şi copiilor în suflet această pasiune. Din toamnă doresc să atrag şi băieţi către meşteşugurile satului. Încercăm să creăm opinci şi vom înfiinţa o grupă de băieţi. Ana Banu, învăţătoare şi coordonatoare a cercului de cusut
Bani puţini, performanţe multe
De altfel, eforturile pentru a ţine în top acest cerc de cusut sunt uriaşe. Nu au spaţiu adecvat unde să se întânească, iar orele se ţin câteodată la şcoală, după cursuri, ori, prin rotaţie, la fete acasă sau la locuinţa Anei Banu. Cu toate acestea, rezultatele sunt remarcabile. De 6 ani participă la olimpiadele de meşteşuguri, faza judeţeană şi cea naţională, unde au câştigat premii după premii. Puse la punct atât cu practica, dar şi cu teoria, elevele din Luciu au ajuns să fie cunoscute în toată ţara. Îmbrăcate în straie populare, fetele au cucerit juriul şi în acest an. Recent s-au întors de la Sibiu cu locul 3.
Nu este singura competiţie la care au participat. Au mai fost invitate la un concurs de artă popular la Buzău, la târgul de mărţişoare de la Ţăndărei, la diverse manifestări de la Muzeul Agriculturii, dar şi la festivalul de foclor Ion Albeşteanu de la Amara. Boitaş Roxana, State Veronica, Trandafir Georgiana, Fusea Violeta, Trandafir Mariana şi Cloşcă Nina Luciana sunt câteva eleve care au câştigat numeroase premii la olimpiadele de profil şi la concursurile tematice organizate în ţară. Cercul de cusut şi tricotat de la Luciu este completat de Prună Săndica, Şerban Luana, Lupaşcu Valentina, Prună Nicolaeta, Prină Florica, Ene Cătălina, Lemnaru Miruna, Dinu Cristina, Coman Corina, Constantin Diana, Coman Elena, Boboc Nicoleta şi Cloşcă Cătălina, ce au vârste cuprinse între 8 şi 18 ani. Performanţele le sunt răsplătite însă la un nivel redus.
Şi în acest sens, Ana Banu face eforturi pentru a-i duce în excursii, plătind chiar şi contravaloarea combustibilului din banii personali la microbuzul şcolii pe care l-a închiriat. De asemenea, doi ani la rând, copii au mers gratuit în tabăra de meşteşuguri de la Amara.
„Nu-i deloc uşor, dar cred că aceasta este menirea dascălului. Să facă tot ce poate pentru a-şi ţine elevii aproape de suflet şi este o satisfacţie de nedescris atunci când le vezi zâmbetele şi rezultatele pe care le obţin. Cred cu tărie că merită stimulaţi şi încurajaţi să facă performanţă” , a spus Ana Banu.
Din cufere, bătrânii mi-au dat cămaşi de noapte, cusute manual, ştergare, covoare. Am strâns şi obiecte vechi şi mi-aş dori să amenajez acasă o odaie unde să fie expuse. Sunt obiecte vechi, unelte de peste 100 de ani, care erau folosite în gospodăriile din Luciu. Ana Banu, învăţătoare şi coordonatoare a cercului de cusut
Citeşte şi alte articole similare în ziarul Weekend Adevărul. Fă-ţi un abonament pentru ediţia tipărită! (Clic aici)
Se încarcă comentariile...
