Bătrânele din Bărăgan care au reinventat obiceiul şezătorilor: „Pe vremuri, flăcăii ne dădeau târcoale pe la geam. Stingeam lumina şi-i lăsam să ne pupe pe gură“

Obiceiul şezătorilor este readus la viaţă de un grup de cinci bătrâne din satul Luciu, judeţul Ialomiţa. La fiecare sfârşit de săptămână, „fiicele satului“ le adună pe fetele tinere şi le învaţă arta populară a ţesutului. Sub directa îndrumare a vârstnicelor, micile cursante reuşesc să transforme firele de aţă colorată în ştergare, carpete şi marame.

Gazda şezătorii de astăzi din satul Luciu este Miţa Ilie (65 de ani). După ce şi-a terminat treburile în gospodărie, femeia a intrat în camera unde prietenele ei de-o viaţă şi fetele mari din sat vor veni să petreacă şi să desluşească tainele ţestului.

Şi pentru a reda cât mai mult din atmosfera şezătorilor de altădată, femeia a pregătit camera până în cele mai mici detalii. Pe pereţi sunt puse cele mai bune carpete pe care le-a ţesut cu mâinile ei în tinereţe. Pe jos sunt aşternute covoarele lucrate cu aceeaşi migală la război. Deasupra divanului, pe care sunt aşezate ca la magazin tot felul de mosoare cu fire colorate şi lână proaspăt toarsă, atârnă o oglindă în care tinerele îşi vor potrivi maramele pe care le vor ţese. La loc de cinste stau unele dintre cele mai frumoase costume populare pe care gazda şi prietenele ei le-au ţesut cu mai bine de 40 de ani în urmă.

„Toate sunt lucrate de mine şi prietenele mele. Am învăţat de mică să ţes. Cred că aveam vreo zece ani când am început. Mi-a plăcut să ştiu să ţes, iar acum, alături de prietenele mele, încercăm să le învăţăm şi pe fetele din sat. Nu toate vor, dar sunt câteva care au prins drag de obiceiul nostru şi vin să stea cu noi să vadă cum lucrăm. Mi se umple inima de bucurie când le văd cât sunt de curioase şi când le văd cu câtă pasiune vin la noi să ne întrebe cum să lucreze şi ce să lucreze“, spune femeia în timp ce inspectează din priviri camera unde este organizată şezătoarea.

Atmosferă de sărbătoare
 
În câteva minute, celelalte prietene de-o viaţă ale gazdei intră în cameră şi-şi pregătesc acele, etamina şi firele de ţesut, în timp ce-şi potrivesc bătrâneşte ochelarii pe nas. Îmbrăcate de sărbătoare, în straie populare, trei adolescente intră timid şi-şi ocupă locurile printre femei. Îşi suflecă mânecile iilor, îşi aşază fotele fustelor şi-şi aleg cu migală acele şi aţele.

Veterana grupului, Stoiana Buterez (85 de ani), rupe tăcerea şi începe să depene amintiri despre şezătorile la care participa în tinereţe. „Când eram tânără, la şezători ne strângeam mult mai multe fete. Stăteam cu orele şi făceam ştergare şi carpete. Una dintre noi torcea lâna cu fuiorul, alta ţesea la război. Totul la lumina lămpii. Cântam doine populare şi vorbeam ca fetele, în timp ce flăcăii ne dădeau târcoale pe la geamuri. Ca să nu ne vadă, stingeam repede lampa. Apoi o aprindeam şi-i lăsam să intre. Apoi iar o stingeam şi-i lăsam să ne pupe pe gură“, spune bătrâna amuzată.

Firul poveştii despre şezătorile de altădată este continuat de Rada Papa (71 de ani). Femeia îşi aminteşte de momentul în care trebuia să pregătească firele de aţă cu care brodau foile de etamină sau pe care le împleteau cu ajutorul războiului de ţesut. „Acum se găseşte totul pe piaţă, dar înainte era mult de muncă. Nu se găseau aţe de tot felul cum e azi. Aveam oi, luam lâna de la ele, o fierbeam, o torceam ca să iasă fire. Apoi, le coloram noi singure. Foloseam foi de ceapă, zeamă de murături şi alte fierturi din ierburi, pe urmă le puneam iar la uscat“, rememorează bătrâna.

Pentru a reda cât mai bine atmosfera şezătorilor de demult, gazda, Miţa Ilie, le serveşte pe musafirele ei de toate vârstele cu un desert făcut în casă: plăcintă cu brânză după o reţetă tradiţională şi proaspăt scoasă din cuptor. Femeia dă cu mâna un colţ al perdelei de la geam şi arată către ogradă. „Vedeţi cuptorul acela? De-acolo am scos plăcinta asta bună. Noi aşa făceam când eram tinere şi ne adunam cu toatele. Mâncam plăcinte, făceam gogoşi şi ne distram muncind“, mai spune Miţa Ilie.

Povestea jurnalului popular

Elevă la Liceul de Artă „Ionel Perlea“ din Slobozia, Roxana Boitaş (15 ani) este una dintre fetele tinere ale satului Luciu care trec pragul bătrânelor la fiecare şezătoare. A prins drag de arta tradiţională a ţesutului şi, de câţiva ani, încearcă să devină una dintre cele mai renumite ţesătoare ale localităţii din noua generaţie.
Pentru adolescentă, ţesutul a devenit o adevărată pasiune. Face parte dintr-un grup de tinere ţesătoare care funcţionează la şcoala din localitate, însă vrea să cunoască toate secretele acestui meşteşug direct de la vestitele veterane într-ale ţesutului. Şi-a adus cu ea carpeta pe care o coase pe o foaie de sac şi încearcă să desluşească felul în care trebuie umplute cu aţele colorate modelele unor trandafiri.

„Este un model de carpetă specific zonei din Luciu. Are pe ea 12 trandafiri care simbolizează lunile anului. Era aşezată de fetele mari la capul patului, iar dacă în acea lună se întâmpla vreun eveniment deosebit în viaţa lor, ele prindeau de acel trandafir câte un bilet în care notau întâmplarea. Era ca un fel de jurnal popular pe care încerc acum să-l fac şi eu. Îmi place tare mult să vin aici, alături de femeile mai în vârstă, şi să învăţ de la ele. Este foarte frumos că vor să ne ajute şi că au răbdare cu noi. Sperăm să reuşim şi noi când vom creşte să ducem mai departe tradiţia aşa cum fac ele“, spune Roxana Boitaş.

În câteva minute, mâinile iscusite ale fetei, ajutate de un ac, dau viaţă unui trandafir roşu care umple golul de pe foaia de sac. „Bravo! Uite că ai reuşit. Trebuie să lucrezi mai cu atenţie, că nu e greu. Uite aici mai trebuie adăugat ceva“, spune Mariţa Buterez (74 de ani), o altă membră a grupului de femei care încearcă să păstreze vie tradiţia populară a ţestului.

Între timp, adolescenta Ştefania Prună (16 ani) le arată bătrânelor carpeta pe care a făcut-o special pentru această întâlnire. A început-o cu câteva săptămâni în urmă, iar acum a venit să o prezinte la şezătoare. „Este o carpetă care se pune pe perete, tot în camera fetelor mari. Aşa este tradiţia şi noi încercăm să o respectăm“, explică fata.