Slobozia: Ziua în care țăranul român a rămas sărac lipit pământului/ FOTO

Pe 23 martie 1945, guvernul comunist a hotărât ca fermierii să fie deposedați de terenuri, bunuri sau imobile. Totul pentru un singur țel: colectivizarea.Considerat „Grânarul României“, Bărăganul a fost confiscat, aproape în totalitate, de regimul comunist. Zeci de mii de hectare de terenuri, conace moșierești, utilaje agricole sau animale au luat drumul Cooperativei Agricole de Producție (CAP).

Imediat după ce sovieticii au ocupat România, în finalul celui de-al doilea război mondial, a fost instaurat regimul comunist condus de Petru Groza. Una din primele decizii luate de noua conducere „roșie“ a fost cea îndreptată împotriva deținătorilor de terenuri și exploatații agricole. Secera și ciocanul moscovit au tăiat adânc și în inima Bărăganului.

Nimeni nu a scăpat de furia confiscărilor abuzive, conacele boierești fiind transformate în puierii, grajduri sau magazii. Țăranului din Ialomița, județ care cuprindea pe atunci toată zona Bărăganului, inclusiv județul Călărași, i s-au confiscat porcul din coteț, calul din grajd şi chiar lenjeria intimă.

Teroarea roșie a luat totul
„Într-o zi, m-am trezit cu o echipă de oameni de la Partid că au intrat în curte și mi-au zis că cele patru hectare de pământ vor fi băgate în colectiv. În acea zi, mi-au luat și vaca. Nu am avut ce să fac... Nimeni nu a vut ce face, ne-au luat tot“, spune Gheorghe Bejgu (82 ani), un localnic din comuna Munteni Buzău.

Bătrânul își mai amintește că nașul său, care a refuzat să predea cele zece hectare de teren și animalele din curte pe care le deținea, a fost „săltat“ de comuniști și dus cu forța la primărie.

„L-au legat și vroiau să-l ducă la primărie, să-l oblige să renunțe la pământ. Am înțeles că l-au bătut și, într-un final, a renunțat la terenuri și la animale. L-au lăsat doar cu găinile în curte“, spune Gheorghe Bejgu.

De la un capăt al altuia al Bărăganului, echipele de comuniști, conduse de Comisia Județeană a Exploatațiilor Agricole, au trecut toate bunurile mobile sau imobile în proprietatea statului.

                      ILIE NISTOR (87 ani)
„Aveam șase pogoane de pământ... Într-o dimineață, m-am trezit că îmi intră în curte niște băieți în haine de piele, care mi-au pus o hârtie în față, pe care scria că renunț la pământ. Am semnat, ce să fac? Mi-au luat și calul și căruța. Offf, tată... Am trăi vremuri grele atunci. Am prins războiul, în ’46 a venit seceta, în ’47 a fost foamete, ne luaseră și pământurile... A fost vai și amar de noi, dar ne-a ținut Dumnezeu în picioare“, spune și Ilie Nistor (87 ani), un bătrân din comuna Jilavele.

Conacele transformate în puierii
În anul 1945, în toată zona Bărăganului, regimul comunist a confiscat 467 de conace, 771 de case, 28.050 de hectare de teren arabil, 300 de hectare de vii, 268,05 de hectare de livezi, 1.315 de hectare de păduri, 266,5 de hectare de bălți, peste 32.000 de animale, 788 de atelaje agricole cu tracțiune mecanică sau animală și peste 2.200 de tone de cereale.

Printre capodoperele arhitecturale din Ialomița confiscate de comuniști, se numără conacul Bolomey, ferma-model de la Perieți, conacul de la Maia- Catargi, casa memorială Ionel Perlea din comuna Ograda sau conacul Hagianoff de la Manasia. Acestea au fost transformate în puierii, magazii de depozitare, grajduri sau au fost lăsate în paragină.

Duşmanii poporului
În scrierile acelor vremuri, cei care deţineau pământ şi averi erau văzuţi ca duşmani ai clasei muncitoare: „moşierii expropriaţi sunt şi nu pot fi decât cei mai îndărjiţi şi înrăiţi duşmani ai celor ce muncesc. Ei au sabotat toate măsurile luate de guvern în sprijinul ţărănimii muncitoare, semănând panică, neîncredere şi duşmănie împotriva puterii de stat a oamenilor muncii.“

Haosul exproprierii a durat aproape trei ani, în anul 1948 fiind confiscate ultimele terenuri din Bărăgan. România a deschis, atunci, o pagină de istorie care a marcat generații întregi de oameni: comunismul.

Citiți mai multe în „Adevărul de Seară“ de astăzi!