Slobozia: Traian, Decebal şi Vlad Ţepes s-au mutat la Ţăndărei

Un profesor din Ţăndărei a primit o moştenire mai puţin obişnuită. Este vorba despre un complex statuar alcătuit din mari personalităţi ale istoriei. Statuile din gospodăria dascălului Cornel Gheorghe (70 de ani) au fost făurite de către tatăl său şi reprezintă cei mai impresionanţi voievozi ai istoriei neamului românesc, precum şi poeţi sau personaje din mitologie.

Oamenii care trec pe strada Zambilei din Ţăndărei rămân uimiţi în momentul în care dau cu ochii de statuile pe care le are în curte bătrânul profesor de geografie, Cornel Gheorghe (70 de ani). Traian, Decebal, Vlad Ţepes, Avram Iancu şi chiar frumoasa Venus din Milo, sunt piesele reprezentative ale colecţiei statuare din gospodăria dascălului.

„Acum, oamenii s-au mai obişnuit cu ceea ce avem noi în curte. Dar înainte mergeau pe stradă şi îi uita Dumnezeu cu ochii peste gard. Multora le făceam noi semn să intre să vadă mai bine statuile“, se amuză dascălul.

Fiecare statuie are locul său bine stabilit. În timp ce voievozii, împreună cu regele Daciei şi împăratul Romei, stau de strajă în grădina cu flori, minunata Venus a fost aşezată în dreptul unei anexe, gata oricând să se ascundă înăuntru, în cazul în care cineva ar încerca să o răpească. De asemenea, în dreptul porţii de la intrare se află doi heruvimi, care „salută“ vizitatorii.

CANTEMIR GHEORGHE, creatorul statuilor, alături de familie

Fiecare statuie a fost confecţionată din beton şi este alcătuită din mai multe piese, astfel încât, dacă doresc, proprietarii o pot muta oriunde în altă parte.
Statuile învăţătorului Cantemir
Puţini sunt cei care ştiu că statuile din curtea familiei Gheorghe nu au fost realizate de vreun sculptor celebru, care să fi studiat la cele mai înalte şcoli de artă. Ele au fost create de un artist amator. Este vorba despre învăţătorul Cantemir Gheorghe, tatăl bătrânului profesor de geografie.

Talentat, învăţătorul Cantemir, aşa cum îl ştia întreaga comunitate, şi-a dorit să lase aminitire tuturor ceva frumos. „Tatăl meu a fost mereu pasionat de artă. Îi plăcea foarte mult să facă reproduceri după operele de artă ale pictorilor consacraţi, să realizeze tablouri cu peisaje“, îşi descrie profesorul părintele.

Născut în comuna călărăşeană Roseţi, artistul amator avea să plece, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, să îi înveţe tainele abecedarului pe copiii din Cadrilater. Trupele bulgăreşti îl alungă, iar el ajunge să locuiască în satul Oltina, din Călăraşi. Aici, înfiinţează o şcoală şi un cămin cultural, pe care le pictează şi le decorează după bunul său plac. Imaginaţia învăţătorului avea să fie apreciată de întreaga comunitate, lucru care l-a determinat să îşi fructifice talentul în continuare. Aşa că a început să realizeze şi statui.

Tehnică de lucru inedită
Cu ajutorul unor matriţe, turna betonul în forme, iar, apoi, îl lăsa să se întărească. Pentru a realiza chipul personajelor, învăţătorul folosea o tehnică mai puţin obişnuită. De data aceasta, avea nevoie de ajutorul unor membri ai familiei.

„Când trebuia să facă feţele statuilor, ne chema şi ne punea să ne băgam capul într-un aluat din lut, iar în respectiva formă turna betonul. Era mai complicat, dar noi îl ajutam cu mare plăcere“, rememorează profesorul.
Citiți mai multe în „Adevărul de Seară“ de astăzi!