Slobozia: „M-au nenorocit pe viaţă pentru că am refuzat să cerşesc sau să fur“

După un deceniu petrecut în orfelinat, marcat de abuzurile fizice ale adolescenţilor instituţionalizaţi, Florinel Baciu (30 de ani) încearcă acum să dea un sens vieţii. Abandonat în orfelinat, la vârsta de 10 ani, a fost schilodit pentru că a refuzat să cerşească, s-a hrănit doi ani din tomberoane.Acum, trăieşte cu mai puţin de 400 de lei pe lună, într-un apartament deconectat de la energie electrică şi gaze naturale.

Drama tânărului începe încă din copilărie. La vârsta de trei ani, a fost abandonat de părinţi într-un orfelinat din Slobozia, unde a stat până când a împlinit 20 de ani. Fiecare zi alături de celelate „jucării stricate“ ale societăţii era terifiantă. „Niciodată nu am auzit vreo vorbă bună sau sfaturi. Singurele cuvinte erau : «Te omor!», «Te tai!» . Cuvintele erau grele, mai ales că veneau din partea unor copii”, rememorează Florinel.

Obligat să cerşească

În camerele şi pe holurile casei de copii lupta de supravieţuire era acerbă. De cele mai multe ori, adolescenţii din orfelinat îi trimiteau cu forţa pe copii la cerşit sau la furat. Deşi a încercat să scape, Florinel a fost şi el prins în această junglă. Avea 10 ani când a fost obligat să cerşească pe străzile Sloboziei. S-a împotrivit, iar pentru acest lucru a plătit scump.

Florinel Baciu a avut o viaţă chinuită

A fost prins şi aruncat de la etajul doi al centrului în care se afla şi a rămas infirm pe viaţă. Tânărul îşi apleacă uşor privirea către piciorul drept, pe care acum abia îl mai poate folosi.

„Au venit patru băieţi la mine şi mi-au zis să mă duc pe stradă, să fur sau să cerşesc şi să le dau banii lor. Eu am refuzat şi am avut de suferit din cauza asta. M-au luat pe sus şi m-au aruncat pe scări. Când m-am trezit eram la spital, iar doctorii mi-au zis că piciorul acesta nu îl mai pot folosi niciodată”, rememorează tânărul. Deşi a fost deschisă o anchetă, vinovaţii nu au fost găsiţi. Totul a fost trecut cu vedere, iar întâmplarea a fost catalogată drept un accident minor.

Viaţa de stradă

În jurul vârstei de 20 de ani, a părăsit orfelinaul şi a ajuns pe stradă. Trăia din mila trecătorilor,, care îi aruncau câte un ban în momentul în care întindea mâna şi cerşea. Strada avea să îi dea tânărului o lecţie de viaţă la fel de dură. Dormea învelit în cartoane, căuta în neştire prin tomberoane după mâncare şi fura hainele întinse la uscat de pe sârmele oamenilor pentru că nu avea cu ce să se îmbrace. „Am trăit pe stradă aproape doi ani. Cred ca am fost în toată ţara asta. Mă suiam în tren şi coboram acolo unde mă tăia capul“, explică Florinel. 

Tănărul de 30 de ani doreşte să fie ajutat de cineva

Respins de părinţi

Sătul de traiul nomad, Florinel a plecat să îşi caute părinţii. Ştia că locuiau undeva prin Feteşti, oraşul în care el s-a născut. Prima poartă la care a bătut a fost cea a mamei sale. În momentul în care a dat cu ochii de cea care i-a dat viaţă, femeia l-a alungat. Era recăsătorită şi nu l-a mai primit în casă. „Mi-a spus că nu mă poate primi pentru că avea altă familie, alţi copii. M-a ţinut la poartă câteva minute, iar, apoi, mi-a zis să plec pentru că ea nu mă poate ajuta“, spune tânărul.

Florinel trăieşte fără energie electrică

Deznădăjduit, a mers şi la casa tatălui său. Bărbatul s-a făcut că nu îl cunoaşte, spunându-i că nu este tatăl său biologic. Înainte de a-i trânti uşa în nas, omul l-a rugat insistent să nu îl mai caute vreodată. „Tata s-a uitat tare ciudat la mine şi mi-a zis că nu sunt copilul lui, că mama m-a făcut cu alt bărbat şi că din cauza mea a fost nevoit să se despartă de ea“, adaugă Florinel.

Citiţi mai multe amănunte în „Adevărul de Seară“ Slobozia !