Slobozia: Deportaţii din Banat s-au întors în mica Siberie din Bărăgan
0Fundata şi-a primit fiii stigmatizaţi sâmbătă, 18 iunie, atunci când martirii Banatului postbelic au respirat, laolaltă, acelaşi aer, la 60 de ani distanţă de la marea deportare. Prigoniţii comuniştilor au depănat amintiri, şi-au plâns morţii şi i-au sărutat cu patimă pe cei vii.
La sfârşitul săptămânii, la Fundata, istoria a fost scrisă pentru a doua oară. Peste 300 de bănăţeni, deportaţi în inima Bărăganului în luna iunie a anului 1951, au venit să comemoreze împlinirea a 60 de ani de la momentul în care comuniştii i-au silit să plece din casele lor, în speranţa că le vor şterge urmele pentru totdeauna. Cu lacrimi în ochi, oamenii s-au adunat în faţa monumentului deportaţilor din centrul satului plămădit de cei aduşi aici cu forţa. Aceştia au depănat amintiri şi i-au plâns pe cei trecuţi în nefiinţă.
Citiţi şi: Mica Siberie, după 60 de ani
Pe chipurile îmbătrânite de durere şi suferinţă, momentele de groază şi panică pe care le-au trăit atunci când au fost alungaţi din Banat, au rămas încă vii. Ochii umeziţi ai unei bătrâne, ce stătea sprijinită într-un baston, încercau să afle răspunsul la întrebarea: „Ce au avut cu noi?“. Alţi oameni au făcut o mică plimbare pe străzile satului ialomiţean ridicat de deportaţi. În cadrul unei expoziţii în aer liber, organizată cu sprijinul Muzeului Judeţean Ialomiţa şi al Muzeului Naţional de Agricultură, au fost prezentate imagini inedite, surprinse în momentul în care deportaţii bănăţeni au ajuns la Fundata.
Citiţi şi: Stepa Bărăganului, mumă pentru martirii Banatului
Hăituiţi de comunişti
Doi bătrâni se apropie de panourile pe care erau fixate fotografiile şi încearcă să recunoască personajele care fuseseră surprinse pe hârtia lucioasă. Cei doi sunt fraţii Stere (76 de ani) şi Dima Iepure (83 de ani). Născuţi în satul Becicherecul Mic, aflat la 16 kilometri de Timişoara, fraţii Iepure au fost izgoniţi din localitatea natală, în iunie 1951, alături de cele două surori şi părinţi, ajungând la Fundata. Bătrânii păstează vii momentele de groază prin care au trecut atunci.
Citiţi şi: Martirii desculţi din Bărăgan
Securiştii au bătut poarta localnicilor din întreg satul, i-au silit să-şi abandoneze locuinţele şi să plece. Oamenii nu aveau voie să întrebe ce se întâmplă şi unde vor merge. Li s-a spus să ia cu ei câteva provizii şi să o pornească spre gară. Odată ajunşi pe peron, au fost urcaţi într-un tren cu vagoane întunecate, după care s-au trezit în inima Bărăganului. „Au bătut la poarta tatălui meu doi jandarmi şi un securist. Ne-au spus să luăm cu noi tot ce putem şi să fim la gară cât mai repede. Cine se împotrivea era ameninţat cu moartea“, rememorează bătrânul Stere Iepure, cu lacrimi în ochi.
Citiţi şi: Deportaţii din Banat se întorc în mica Siberie
Fundata ... graniţa cu lumea
Toţi cei care au au ajuns în Bărăgan au trecut prin momente terfiante. Lăsaţi sub cerul liber, oamenii şi-au săpat bordeie în pământ, pe care le-au acoperit cu stuf, pentru a-i feri de ploaie şi arşită. Mai mult, au fost siliţi să muncească la fermele comuniste, pentru a-şi putea asigura existenţa şi le-a fost interzisă părăsirea localităţii. „Aveam voie să mergem la o distanţă de 15 kilometri depărtare de sat. Dacă depăşeam linia, eram prinşi şi bătuţi. Ca să supravieţuim, trebuia să lucrăm pământurile comuniste“, rememorează bătrânul Dima Iepure.
Citiţi mai multe în „Adevărul de Seară“ de astăzi!
Se încarcă comentariile...
