Slobozia: Declaraţia unui erou: „Iadul s-a dezlănţuit pe front“

În 1945, pe 9 mai, s-a încheiat cel de-al Doilea Război Mondial. Generalul Ion Călin (86 de ani) a fost pe câmpul de bătălie din est şi a încercat să îşi apere ţara. Devenit veteran de război, bătrânul a trecut prin chinuri groaznice. Cantonat pe valea Ialpugului, a ţinut piept bătăilor, păduchilor şi foametei. Ca să scape de chinuri, a fugit de pe front înainte ca România să treacă de partea Aliaţilor.

Generalul Ion Călin (86 de ani) se aşează pe un scaun din sufrageria apartamentului în care locuieşte. Îşi trage puţin sufletul şi încearcă să îşi amintească experienţa trăită pe frontul de est, în cel de-al Doilea Război Mondial.

Era în prima lună de primăvară a anului 1944, în momentul în care de la primăria comunei Roşcani, localitatea în care generalul s-a născut, a fostului judeţ Covurlui, astăzi Galaţi, a sunat mobilizarea.

„Eram prin curte în momentul în care a sunat cu trompeta de la Primărie. Acesta era semnalul prin care tinerii erau chemaţi la război“, rememorează bătrânul general.

Avea doar 19 ani în momentul în care a plecat la război. Nu ştia ce înseamă viaţa pe frontul de luptă şi cum trebuie mânuite armele. Cunoştea doar un singur lucru: inamicul trebuia anihilat.

„Eu făceam parte din contingentul de premilitari ai satului în care m-am născut. Era un fel de pregătire militară, până când ne venea vremea să fim încorporaţi“, adaugă veteranul.

Firul poveştii se întrerupe preţ de câteva secunde. Mâinile bătrâne încep să tremurie, iar chipul ridat este brăzdat de lacrimi. Veteranul de război îşi scoate o batistă din buzunar şi îşi şterge ochii umezi.

Ca şi când ar fi primit un ordin, se îndreaptă în scaun, iar, apoi, ca un soldat neînfricat, continuă. Alături de alţi 40 de tineri din sat, ce nu aveau mai mult de 20 de ani, tânărul plecat la război a ajuns la Galaţi. Fără să primească informaţii despre locul unde vor ajunge şi ceea ce vor face, s-au urcat într-un tren. „Nimeni nu ne spunea nouă ce se întâmplă. Din toate părţile se auzeau doar zvonuri, cum că ruşii se apropiau de Iaşi“, îşi aminteşte bătrânul.

Cantonaţi pe valea Ialpugului

După câteva ore bune de mers, au ajuns în sudul Basarbiei, la Bolgrad. Imediat ce au coborât din tren, tinerii luptători au luat-o pe jos printr-o pădure, până când au ajuns pe valea lacului Ialpug.  Imediat au fost înrolaţi în cadrul Regimetul 1 Dolj, singurii militari ai Armatei Române a acelor vremuri care se aflau în respectiva zonă. „Când ne-au văzut, oltenii din regiment ne-au dat echipamente jegărite şi încălţăminte ruptă şi ne-au pus la muncă“, spune bătrânul.

Calvarul frontului de est

Sarcina pe care trebuiau să o îndeplinească tinerii veniţi de la Galaţi a fost aceea de săpa şanţuri de apărare şi a întâri tranşelee şi fortificaţiile cu pământ şi sârmă ghimpată.

Deşi totul părea a fi simplu, experienţa s-a transformat într-un calvar. De dimineaţă şi până la lăsarea întunericului, tinerii erau siliţi să muncească continuu. Cei care se opreau din săpat să îşi tragă sufletul erau bătuţi cu bestialitate.

Citiţi mai multe amănunte în „Adevărul de Seară“ Slobozia de astăzi !