Slobozia: Adrian Bucă – Unicul bodyguard al lui JR Ewing de România

Adrian a fost „umbra“ miliardarului timp de patru ani

Ajutat de o constituție fizică impunătoare, Adrian a devenit, la începutul anilor ’90, garda de corp a celebrului miliardar Ilie Alexandru, fondatorul imperiului Hermes.

Timp de patru ani, tânărul a fost singura gardă de corp a miliardarului în perioada lui de glorie, între anii 1991-1995. În calitatea sa de bodyguard, Adrian nu s-a dezlipit de lângă Ilie Alexandru, indiferent dacă acesta era la Slobozia sau călătorea prin țară.

Cei mai frumoși ani din viață
Deși nu a făcut sport de performanță și nici nu a cochetat cu sălile de culturism, Adrian Bucă deținea, la începutul anilor ’90, un fizic impunător. În acele vremuri, faima și banii lui Ilie Alexandru făceau înconjurul României, motiv pentru care miliardarul a dorit să-și angajeze un bodyguard, chiar și numai pentru imagine.

„Am auzit că se organizează concurs de bodyguard și mi-am încercat norocul. Eram vreo zece candidați, iar el m-a ales pe mine, pentru că aveam studii liceale, eram respectuos și aveam un fizic impresionant“, spune Adrian.

Timp de patru ani Adrian i-a păzit spatele lui Ilie Alexandru, l-a însoțit în majoritatea călătoriilor efectuate de el și a asistat la cele mai extravagante „minuni“ înfăptuite de miliardar.
 
„Am peste 20 de ani de muncă, dar cea mai frumoasă perioadă a fost aceea cât am lucrat pentru Ilie. Eram respectat, plătit bine, iar condițiile de lucru erau impecabile. A fost un om extraordinar“, spune Adrian Bucă.

În anii de glorie ai imperiului Hermes, nenumărate personalități au trecut pragul satului de vacanță, începând cu legendarul actor Larry Hagman, Prințul Paul de România sau Adrian Năstase. La toate aceste evenimente, Adrian a asistat în calitate de șef al pazei.

A rămas în serviciul de pază
Aventura lui Adrian ca bodyguard al celui mai cunoscut om de afaceri din România acelor vremuri s-a încheiat în 1995, cu puțin timp înainte ca Ilie Alexandru să intre, pentru prima dată, la închisoare.

„Am simțit că treburile încep să se clatine și nu am vrut să fiu prins sub dărămături, așa încât am plecat. În ziua aceea, mi-a întins mâna și m-a îmbrățișat ca pe un prieten. Mi-a urat să am grijă de mine și să am noroc“ spune Adrian.

Citiți mai multe în ediția de astăzi a cotidianului „Adevărul de Seară“ Slobozia!