Ghabrah Mouanes - Arhitectul sirian care iubeşte Slobozia

S-a născut în Alep, cel mai vechi oraş din lume, şi de aproape 30 de ani locuieşte în România. A terminat Facultatea de Arhitectură din Bucureşti, s-a căsătorit cu o ialomiţeancă şi este tatăl a doi băieţi, care îi calcă pe urme.

Din Alep, la Bucureşti

S-a născut într-o familie respectată şi apreciată din legendarul oraş Alep. Mai are doi fraţi şi o soră şi se caracterizează ca fiind o fire rebelă, lucru ce se evidenţiază şi prin faptul că a ales să plece în România comunistă, de dinainte de 1989. După terminarea liceului, a fost nevoit să urmeze doi ani şi jumătate de armată siriană.

„Când am plecat în armată, tata mi-a promis că, dacă nu fac nici măcar o zi de arest, o să-mi cumpere maşină. Am făcut arest 124 de zile, pentru că nu suportam lipsa de respect a superiorilor faţă de om“, spune, zâmbind, Ghabrah.

În România, a ajuns la îndemnul forţat al părinţilor, care considerau ţara noastră un loc care să-i mai tempereze elanul năvalnic. A absolvit Facultatea de Arhitectură în 1987 şi în acelaşi an se însoară cu Georgeta, o ialomiţeancă din comuna Smirna.

„Parinţii mei au fost în al nouălea cer când au auzit vestea şi când au cunoscut-o. Poate părea ciudat pentru unii că eu eram musulman şi ea creştină, dar familia mea a pus întotdeauna pe primul plan fericirea fiecăruia dintre membri“, spune Mouanes Ghabrah.

Expulzat din ţară

La câteva zile după nuntă, a fost nevoit să părăsească România, la „îndemnul“ Miliţiei de atunci, pe motiv că îi expirase viza. S-a întors acasă, în Alep, de unde a încercat să-şi aducă soţia lângă el, lucru pe care l-a reuşit în câteva săptămâni. Cu  toate acestea, spiritul său nestatornic nu-şi găsea locul, aşa că alege să plece în Statele Unite, la fratele său, în timp ce soţia rămâne în Siria, cu primul născut, Mido.

„Cinci luni am rezistat în America, iar, apoi, m-am întors în Siria, mi-am luat familia şi am plecat la socri, la Smirna. Cu trei luni înainte de Revoluţie, am plecat iar în Siria. Abia în aprilie 1990, am revenit în România, hotărât să mă stabilesc definitiv, deşi soţia nu dorea acest lucru“, rememorează Ghabrah.

Citiţi mai multe în ediţia de astăzi a cotidianului „Adevărul de Seară“ Slobozia!