FOTOGALERIE Oamenii care încearcă să ţină piept morţii
0
Plutonierul major Ciprian Boacă (34 de ani) şi plutonierul Ştefan Stanciu (31 de ani) sunt cei care se luptă pentru viaţa semenilor prinşi în ghearele pericolului. Cei doi camarazi fac parte din cadrul echipajului de Descarcerare al ISU Ialomiţa.
În curtea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Ialomiţa (ISU), de fiecare dată când se dă alarma, plutonierul major Ciprian Boacă (34 de ani) şi plutonierul Ştefan Stanciu (31 de ani) ştiu că sunetul asurzitor aduce cu el pericolul. Fără să clipească, îmbracă salopetele de culoare roşie brăzdate de dungi fosoforescente iar apoi pleacă să îi ţină piept morții.
Scopul lor este acela de a salva victimele care au suferit accidente grave, cele mai multe din aceste tragedii petrecându-se pe şosele. Locurile unde ei ajung sunt de nenumărate ori înconjurate de moarte. Cu toate acestea, încearcă cu toate forţele să îi scape teferi pe oamenii prinşi în ghearele pericolului.
„În momentul în care se dă alarma ştim exact unde mergem şi ce trebuie să facem.
Fiecare secundă care trece este importantă pentru viaţa celor care au nevoie de noi şi de aceea trebuie să ne mişcăm foarte repede“, spune plutonierul major Ciprian Boacă.
Uneori moartea învinge
Chipul li se întristează în momentul în care încearcă să îşi amintească numărul celor pe care i-a scăpat cu viaţă din tragedii. În multe cazuri, moartea îşi cere tributul înainte ca ce doi salvatori să ajungă să o înfrunte.
„Trist dar adevărat este faptul că, de cele mai multe ori nu mai putem face nimic pentru victime. Oamenii mor prinşi între fiarele maşinilor, înainte ca noi să ajungem acolo, din cauza rănilor. Tot ce facem este să îi scoatem de acolo fără suflare“, spune cu regret plutonierul major Ciprian Boacă.
Pentru plutonierul Stanciu momentele cele mai dificile sunt atunci când în accidente cad pradă morţii, copiii. În urmă cu câţiva ani, pe o şosea din apropierea Sloboziei s-a petrecut un accident de circulaţie, iar printre victime erau şi câţiva copii. Unul dintre micuţi rămăsese prins între fiarele maşinii, iar ceilalţi alături de părinţi strigau cu disperare după ajutor.
Bărbatul a pus mâna pe ustensilele din autospecială şi a început să taie tabla maşinii. Fiarele au cedat într-o fracţiune de secundă, însă, în momentul în care a atins trupul mic ce se afla pe bancheta din spate a autoturismului, copilul, un băieţel ce nu avea mai mult de şase anişori, era mort.
„Când am ajuns lângă respectiva maşină ceilalţi copii erau deja afară lângă părinţi, oamenii arătau cu mâna căte maşină. Print-un geam spart am zărit un copil pe bancheta din spate. Am reuşit să ajungem până la el, însă era mort. Îşi rupsese gâtul în urma impactului“, îşi aminteşte bărbatul cutremurat.
Viaţa în mijlocul Apocalipsei
La început, plutornierul major Boacă s-a luptat cu flăcările. A participat la foarte multe misiuni în care scopul său era acela de a stinge incendiile, apoi a fost detaşat în cadrul echipajului de la Descarcerare. Aici misiunile sunt mult mai dificile, pentru că, de cele mai multe ori, trebuie să scoată din braţele morţii oamenii aflaţi în suferinţă.
Cea mai mare provocare a sa sunt accidentele de circulaţie grave. În momentul în care coboară din autospeciala cu care ajunge la locul tragediilor peisajul este cumplit.
„Imaginile sunt apocaliptice. Fiare contorsionate, sânge şi oameni disperaţi care ţipă după ajutor. În tot acest peisaj noi trebuie să facem tot posibilul să salvăm victimele“, spune militarul.
De o astfel de imagine a avut parte chiar la prima sa misiune, petrecută în urmă cu aproximativ cinci ani. Un apel la 112 anunţa un groaznic accident de circulaţie pe şoseaua ce leagă Slobozia de comuna ialomiţeană Iazu.
Un cetăţean israelian se afla în maşină cu alte trei persoane. A pierdut controlul volanului şi a intrat cu automobilul într-un copac. Clipa de neatenţie a fost fatală pentru cei trei pasageri. Aceştia au murit pe loc. Şoferul fusese aruncat din maşină în urma împactului. Plutonierul major Boacă a intervenit atunci pentru scoaterea celor trei cadavre din maşină.
La tot pasul este durere
De când a îmbrăcat haina de militar, plutonierul Stanciu a participat doar la misiunui de descarcerare, majoritatea având loc tot pe şosele. Printre maşinile distruse şi oamenii agonizaţi de traume, inima îi tresare atunci când aude strigătele de disperare ale rudelor celor care plâng la căpătâiul victimelor.
În urmă cu doi ani, pe şoseaua care leagă Slobozia de Drajna, şoferul unui Opel a fost implicat într-un grav accident de circulaţie. Deşi locul era înţesat de moarte, el a reuşit să acorde primul ajutor singului supravieţuitor din cele patru victime ale accidentului. A auzit strigătele celui care se zbătea între viaţă şi moarte şi i-a salvat viaţa.
„Am luat toate sculele necesare şi am tăiat fiecare centimetru de tablă din jurul victimei, apoi am reuşit alături de colegi să o scoatem de acolo şi să o punem pe o targă. Avea privirea pierdută şi foarte multe traume. A fost o atmosferă dezolantă pentru că apropiaţii veniseră şi plângeau la căpătâiul victimelor”, îşi aminteşte bărbatul.
Eroi neînfricaţi
Misiunile celor doi militari din cadrul echipajului de la Descarcerare i-au făcut să vadă viaţa altfel. Pentru ei pericolul şi moartea nu mai înseamnă nimic. Au o singură misiune pe care trebuie să o îndeplinească.
S-au obişnuit imediat cu tot ceea ce presupune salvarea de vieţi omeneşti. De fiecare dată când este nevoie de ei, ceea ce îi ajută cel mai mult să treacă peste momentele cumplite este adrenalina.
„Ca să faci aşa ceva trebuie să ai mult curaj şi să tare de înger. Eu când ajung la locul unui accident simt cum adrenalina se mişcă în tot corpul şi mă concentrez să îmi duc misiunea până la capăt, apoi plec mai departe”, spune plutonierul major Boacă.
Se încarcă comentariile...
