„M-a făcut mama oltean“. Fascinanta istorie a cântecului inspirat de haiducul Iancu Jianu - „olteanul de Jiuleţ, mititel şi iubăreţ”
0
“M-a făcut mama oltean“ este cântecul de suflet al tuturor oltenilor. Versul a devenit iconic, fiind des folosit în muzică populară oltenească şi în numeroase filme istorice. De altfel, se pare că originile sale se ascund tot în istorie, deşi nu se menţionează niciunde în mod oficial acest lucru. A rămas încetăţenit în rândul oamenilor faptul că melodia ar fi fost dedicată haiducului Iancu Jianu de către un lăutar celebru din Craiova.
Nu există locuitor al spaţiului Olteniei care să nu fii fredonat măcar o dată versul-refren al cântecului. Sunt însă puţini cei care cunosc povestea din spatele melodiei, poveste care nu se regăseşte în documente oficiale, dar care s-a perpetuat în popor de-a lungul anilor. Astfel, legenda spune că acest cântec ar fi fost scris de către un celebru lăutar din Işalniţa, de lângă Craiova, pe nume Niţă Băloi. Acesta nu era orice lăutar, ci unul dintre cei mai cunoscuţi la vremea lui, despre care se ştie că Vodă dăduse ordin, în anul 1802, ca să i se taie degetele de la mâna dreaptă pentru a nu mai putea cânta la scripcă şi, astfel, să nu mai îndemne la răscoale norodul prin cântecele sale. Olteanul nu a renunţat însă la cântec, ci a continuat să cânte.
Lăutarul craiovean a reuşit să rămână în istorie printr-un cântec care a plăcut norodului şi a reuşit să învingă timpul – în cinstea curajului haiducului Iancu Jianu (1787-1842) din Caracal-Olt, care obişnuia să-şi facă veacul des şi prin Craiova.
Astfel, cântecul ar fi fost scris cu şapt ani înainte ca lăutarul să rămână fără degetele de la mâna dreaptă şi care, dealtfel, ar fi reprezentat unul dintre motivele pentru care a fost dat ordinul de a i se tăia degetele. O întâmplare l-ar fi determinat pe lăutar să scrie şi să-i dedice cântecul menţionat haiducului din Caracal. Este vorba despre victoria lui Iancu Jianu asupra unui înalt oficial al Imperiului Otoman de la acea vreme, paşa Pazvant Oglu de la Vidin, pe care haiducul l-a învins într-o luptă; câţiva ani mai târziu, Iancu chiar îl va ucide pe oficialul turc tot într-o luptă.
Victoria lui Iancu Jiancu asupra unui turc, la baza cântecului
Tradiţia populară spune că, prin victoria asupra oastei turcului, Iancu (care a trăit o perioadă din copilărie în Craiova, pe una din moşiile familiei, n.r.) se va răzbuna pentru ororile făcute de acesta oraşului Craiova între anii 1799-1800, perioadă în care mai multe case şi moşii de pe teritoriul Craiovei ar fi fost incendiate şi distruse. Dealtfel, se mai spune că, în focul luptei de la Vidin, Iancu l-ar fi rănit serios pe Pazvante Oglu lăsându-l fără un ochi; după acest incident, Pazvant va intra în tradiţia populară cu numele de <Pazvante Chioru’>.
La întoarcerea de la Vidin, Iancu Jianu a fost primit ca un erou de către locuitorii din Craiova pentru că îi scăpase de un personaj temut al acelor vremuri care le pricinuise mult rău. De altfel, şi din conţinutul textului îndrăgitului cântec se observă că personajul descris este văzut ca purtând “căciulă de astrahan, cojocel de miel bârsan şi cămaşă de tulpan”, straie care îl caracterizau în întregime pe haiducul originar din Caracal.
De asemenea, un alt motiv ce duce cu ideea la faptul că melodia este dedicată lui Iancu Jianu se referă la faptul că se ştie foarte bine faptul că acesta era scund de statură şi foarte isteţ, de unde şi versurile - “Sunt oltean de Jiuleţ, mititel şi iubăreţ”, dar şi foarte îndemânatic cu armele, îndrăzneţ, energic, având, totodată, un farmec personal deosebit.
Memorialistul Ion Ghica notează că Iancu Jianu “ajunsese de o dibăcie vestită în călărie şi în vânătoare; încăleca fără a pune piciorul în scară, nici mâna pe coama calului şi băga glonţul prin verigă de inel”.
Mai mult: deşi a trăit ca fiu de boier, Iancu Jianu a cunoscut îndeaproape necazurile oamenilor de rând deoarece îi plăcea să trăiască cu cei simpli şi nu căuta compania celor de acelaşi rang cu el, adică boier de rangul III. Astfel, Iancu Jianu era perceput ca fiind un personaj extrem de sufletist cu cei nevoiaşi, dar foarte dur cu cei care îndrăzneau să-l înfurie.
Oficial, nu există nimic despre cântecul oltenilor
În ciuda tuturor lucrurilor păstrate în istoria populară, documentele oficiale se pare că nu menţionează niciunde amănunte despre vrei legătură între cântecul menţionat şi haiducul Iancu Jianu.
“Din informaţiile mele şi nu doar ale mele, nu există referiri istorice certe care să ateste o legătură între Iancu Jianu şi cântectul <M-a făcut mama oltean> că ar fi fost scris şi dedicate haiducului din Caracal. Există însă o baladă a lui Iancu Jianu menţionată în istorie, culeasă deasemenea şi ea tot din popor de undeva din satele din zona Romanaţiului”, declară doctor în istorie Dana Roxana Nicula, coordonatorul Muzeului Romanaţiului din Caracal.
Cântecul a fost preluat de-a lungul anilor de către mai mulţi interpreţi de muzică populară oltenească, printre care şi de către “regina muzicii populare olteneşti”, Maria Lătăreţu. Se pare însă că cea mai duioasă interpretare a cântecului aparţine lui Ion Luican, un bucureştean, care şi-a petrecut foarte mult timp în Oltenia (v. VIDEO).
”M-a făcut mama oltean,
Foaie verde maghiran, măi,
M-a făcut mama oltean, măi,
Port căciulă de-astrahan
Şi cămaşă de tulpan
Cojocel de miel bârsan, măi Leano!
Oltean sunt, oltean îmi zice,
Oltean sunt oriun’m-oi duce,
Sunt oltean de Jiuleţ, mititel şi iubăreţ,
M-a făcut mama isteţ, măi Leano!
Foaie verde maghiran, măi,
M-a făcut mama oltean, măi,
Port condeiul de tufan
Unde scriu nu şterg un an
Că mi-s pui de craiovean, măi Leano!
Cin’ se ia cu mine bine,
Îi dau haina de pe mine,
Cin’ se ia cu mine rău,
Să-l păzească Dumnezeu
Că sunt şarpe de dudău,
Dă-l galbin şi muşcă rău, măi Leano!”.
Vă mai recomandăm pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
