De unde provine numele oraşului Slatina. Lucruri neştiute despre originea denumirii „capitalei“ Oltului
0
Despre originea cuvântului ce dă numele capitalei judeţului Olt, Slatina, sunt mai multe variante. Acestea oscilează între cuvinte de sorginte latină sau slavă, între diverse înţelesuri date anumitor împrejurări ce ar fi putut sta la baza numelui urbei. Specialiştii care s-au aplecat asupra problemei par fi ajuns, într-un final, asupra unui consens.
Municipiul Slatina este aşezat în stânga râului Olt şi ocupă o suprafaţă apreciabilă a complexului de terase ale râului. Oraşul este amplasat sub forma unui amfiteatru, unde zonele joase (din sud-vest-sud), respectiv lunca propriu-zisã a râului Olt, se încadreazã la altitudini de până la 130-135 metri, iar în zonele mai înalte (în nord), terasa medie a râului Olt ajunge chiar la o altitudine de 172 metri.
Printre primele persoane care s-au aplecat asupra cercetării originii cuvântului ce dă numele ”Slatina” a fost slătineanul George Poboran (1868-1925), autorul primei monografii a oraşului. Acesta susţine, în cartea sa numită “Istoria oraşului Slatina”, că urbea de pe râul Olt ar fi una de origine latină, fostă colonie latină. Numele său, în acest caz, ar fi strâns legat de acest fapt: prima literă a numelui oraşului – ”S”, ar fi apărut în structura cuvântului deoarece romanii obişnuiau să însemneze astfel orice punct strategic ori întărit şi orice punct de trecere. Dar, acelaşi ”S” ar fi putut să apară deoarece crearea unei colonii romane era condusă de către un ”Senatus-consulte”, ce purta un asemenea însemn. Apoi, la litera menţionată, ar fi fost anexat, pur şi simplu, vorba ”latina” de la limba Imperiului. Această alăturare ar fi dus la cuvântul ”Slatina”.
O altă variantă avansată de George Poboran în acest sens este legată de un trib ce ar fi făcut parte din Imperiul Roman şi care s-ar fi aşezat pe meleagurile de azi ale capitalei judeţului Olt.
”Între numeroasele triburi în care era împărţit poporul roman din Roma se ştie că erea şi un trib care se numea <Stelatin>. Se poate ca coloniştii cari s’au aşezat în cele dintâi timpuri pe aceste locuri ale oraşului actual Slatina să fi fost din Roma şi să fi făcut toţi sau majoritatea lor parte din acest trib Stelatin şi, din acest cuvânt, printr’o sincopă, eliminându-se literile t şi e, a rămas cuvântul <Slatina>, care s’a dat mai târziu oraşului înfiinţat”, afirmă George Poboran în cartea sa.
August Treboniu Laurian (1810-1881) numeşte şi el Slatina, în cartea ”Istoria românilor”, drept ”Stelatina” (Stela-latina), adică steaua latină, crezând că aici ar fi fost o cetate romană întemeiată în urma cuceririi Daciei sau poate reşedinţa vreunei legiuni romane cu acest nume. A.T. Laurian a avansat această ipoteză deoarece se ştie că romanii au întemeiat numeroase cetăţi, în timpul colonizării Daciei – dar şi ulterior, în tot lungul râului Olt. Din Carpaţi şi până la vărsarea Oltului, malurile sale erau pline de cetăţi şi castre romane atât pe dreapta, cât şi pe stânga sa. Laurian este de părere că aceasta poate fi o explicaţie a faptului că, pe mărcile cele mai vechi ale oraşului Slatina, între alte semne se află şi o stea. Continuând ideea lui Laurian cu Slatina – Stelatina, cuvânt alcătuit din ”stela” sau ”stelă”, urmat şi ”latina”, acesta explică faptul că primul cuvânt (stel/stelă) ar fi reprezentat în toate timpurile o coloană de piatră monolită aşezată vertical şi destinată a păstra amintirea unui fapt istoric sau pentru a reaminti un sacrificiu sau o ofrandă specială făcută zeilor, ori chiar un mormânt important.
Scriitorul francez Waillant, care a trăit în România ca profesor, ar fi spus şi el că ”Slatina” vine de la vorba latină ”saltus”, adică loc de săltare din România mica, în România mare, ”adică dintr’o Românie într’alta”.
De asemenea, tot de la slătineanul George Poboran aflăm că una dintre legendele ce au circulat despre numele oraşului se referea la o femeie care ar fi stăpânit, în vremuri străvechi, tot ţinutul de azi al Slatinei, de la aceasta rămânând astfel ”moşia”.
Despre originea slavă a numelui oraşului
Dar despre Slatina se spune că ar fi putut avea şi o origine slavă, ipoteze avantajate chiar de numele localităţii. Astfel, numele oraşului ar proveni de la ”Zlatna” sau ”Zalatna”, cuvinte ce, în limba slavă, înseamnă aur căci prin aceste locuri ar fi existat aur extras din nispul râului de către ţigani numiţi ”zlătari” sau aurari. Scriitorul Ioan Slavici scrie, în naraţiunea istorică ”Din bătrâni”, la pagina 8 - ”Pe râul Doamnei, în sfârşit, e mai spre şes satul Domneşti, iar în fund – Slatina, unde, pe acele timpuri, se spăla aur din nisipul adus de râuri din munţi”. În cadrul aceleiaşi naraţiuni, Slavici menţionează, la pag. 155: ”Aur găsiră ei în nisipul râului, aur greu, curat şi galben, podoabă nestimată şi talisman de vindecare trupească: o Zlatină, cum ziceau ei în limba lor, le dăduse Bog cel darnic şi spălau mereu ca să se adune praful ce scump, şi Slatina îi zic şi azi oamenii satului întemeiat la locul acela”.
George Poboran respinge categoric această posibilitate ca numele oraşului să aibă origini slave deoarece, spune el, ”mai există şi alte Slatini care nu numai că n’au pomenit aur pe locurile lor, dar nu trec nici râuri prin ele sau pre lângă ele, din nisipul căroira să se scoată aur. Şi, afară de aceasta, dacă ar fi fost aşa, atunci s’ar fi numit Zlatna, ca oraşul actual cu acest nume din Transilvania, care într-adevăr este şi a fost renumit întotdeauna prin scoaterea aurului”.
O altă părere care a circulat despre numele capitalei judeţului Olt se referă la faptul că „Slatina” ar veni de la vorba slavonă compusă ”Slat (Slad)”, care înseamnă dulce, şi ”tina” – pământ, adică pământ dulce sau bun.
În aceeaşi direcţie, spune George Poboran, se îndreaptă şi ipoteza potrivit căreia ”Slatina” ar fi cuvânt slavon şi reprezintă pământ mocirlos sau mlăştinos. Ca probe sunt aduse cuvintele ”sloată” sau ”zloată”, rămase până azi în limba noastră şi care desemnează noroi, nămol, glod. Tot legat de posibila origine slavonă a numelui Slatina există varianta potrivit căreia cuvântul menţionat ar veni de la cuvintele slavone ”Slam-tina” (sărat) şi (pământ), adică ”pământ sărat”, din care, eliminându-se litera ”m” de la mijloc, ar fi rămas ”Slatina”. În favoarea acestei ipoteze ar sta şi faptul că împrejurul oraşului se găsesc localităţi şi sate cu numiri slavone, precum: Grădiştea, Clocociov, Brebeni, Milcov, Dobrotinet, Teslui, Sopot etc.
Ce spun specialiştii Muzeului Judeţean Olt
Reprezentanţii Muzeului Judeţean Olt au şi ei părerea lor asupra acestui aspect. Aceştia sunt de părere că originea numelui oraşului ar fi de origine latină, opinie bazată pe stăpânirea romană asupra zonei. După cum se ştie, estul Munteniei nu a rămas prea mult timp sub stăpânire romană deoarece, în timpul domniei lui Filip Arabul şi sub presiunea puternicului atac al carpilor din anul 245 e.n., graniţa a fost retrasă din nou pe malul drept al Oltului. După retragerea administraţiei romane din Dacia din 271 e.n., aşa cum au dovedit cercetările arheologice, cele două aşezări de la Strehareţi şi Clocociov şi-au continuat existenţa. Pe baza urmelor de locuire din sec. VI-X şi a toponimiei slave din zonă, între care şi numele aşezării (Slatina = Slam-tina = pământ sărat, sărătură), s-a putut ajunge la concluzia că aşezarea de la Slatina a apărut ca aşezare rurală cu mult înainte de sec. al X-lea. Cea mai vehiculată şi acreditată părere referitoare la denumirea oraşului, sunt de părere specialiştii de la Muzeul Judeţean Olt, este aceea că aceasta s-a creat din latina arhaică: Salaatina, Salatina, Slatina – rezultând, aşadar, că oraşul Slatina ar purta numele unei colonii romane instalată cândva aici.
“Prima menţiune documentară a Slatinei datează din a doua jumătate a secolului al XIV-lea: în hrisovul domnesc din 20 ianuarie 1368 emis de voievodul Vlaicu Vodă (Vladislav I) privind privilegiul comercial acordat negustorilor din Braşov, Slatina este menţionat ca punct vamal. În cadrul împărţirii administrative a Ţării Româneşti, oraşul Slatina devine capitala judeţului Olt, menţionat documentar la 26 aprilie 1500. În timpul domniei lui Vlad Vintilã (1532-1535) este emis un act care menţionează <cetatea de scaun Slatina>. Informaţii preţioase despre oraşul de pe Olt aflăm din însemnările de călătorie ale lui Paul de Alep, secretarul însoţitor al Patriarhului Macarie, care, vizitând mănăstirile din partea Oltului în ziua de <miercuri 27 august 1653, au trecut printr-un oraş de târg numit Slatina şi peste Olt, ce curge pe aproape, şi care e trecut cu corăbii>”, spune Laurenţiu Guţică, directorul Muzeului Judeţean Olt.
Vă mai recomandăm:
FOTO Slatina anilor 1900: trotuare pavate cu bazalt, baluri ale ofiţerilor şi o atmosferă boemă
Se încarcă comentariile...
