Băiatul care a dat viaţă pianului vechi de la şcoală închis cu trei lacăte. „Copiii au nevoie să se exprime“ VIDEO
0
Un pian vechi de peste 40 ani, ferecat cu trei lacăte şi ascuns într-o cămăruţă, a prins viaţă într-o şcoală din Slatina. Vlad este elevul care i-a rescris povestea.
Şcoala Gimnazială „Eugen Ionescu“ din Slatina, recunoscută drept „pepinieră de olimpici“, este locul în care, în fiecare pauză, copiii talentaţi pot pune stăpânire pe pianul din hol, fără reţineri.
Despre ei se spune adesea că sunt „tocilari“, pentru că nu lipsesc din clasamentul niciunui concurs şcolar important. Ei se văd mai degrabă copiii care caută continuu, şi aşa îi văd şi profesorii lor. E pandemie, n-au voie să încingă o „miuţă“ pe terenul de sport, nu se pot nici strânge ciorchine să se bucure de zilele însorite, însă şi-au găsit un alt refugiu: holul care duce spre sala de sport.
Acolo, de mai multă vreme, stă poziţionat strategic un pian vechi, scos dintr-o clasă care a adăpostit diverse materiale depozitate de cine ştie când. Este un pian pedagogic, aşa cum aveau în dotare majoritatea şcolilor, cu 40 de ani în urmă. Este dezacordat, asta rămâne o problemă care trebuie rezolvată, însă chiar şi aşa îi atrage pe elevii pasionaţi de muzică.
„Pianul este vechi de când şcoala asta, de aproape 40 de ani. Eu l-am găsit în cea mai mică sală a noastră, o clasă foarte mică. Avea trei balamale, cu trei lacăte. Trecuse un an de când eram director şi am zis că pianul ăsta trebuie redat activităţii pentru care a fost adus în şcoală, cineva să-i dea viaţă. L-am pus pe hol, pe unde trec copiii către sala de sport, şi de atunci copiii care cântă foarte bine la pian se opresc şi cântă, au făcut şi o mişcare, aşa, în şcoală“, redă prof. Gabriela Constantinescu, directorul şcolii, pe scurt, povestea pianului care „a prins viaţă“.
Pianul a stat închis cu trei lacăte ani întregi FOTO: Alina Mitran
Pianul, de fapt, nu a fost dintotdeauna în locul care astăzi îi adună pe copii. Scos din „depozit“, a poposit mai întâi în holul principal al şcolii, în care însă elevii nu ajung în fiecare zi. „Iniţial a fost în holul de la intrare şi era o piesă de muzeu, şi atunci am zis - hai să-l mutăm aici. Un copil, acum trei ierni, a cântat prima dată. Am auzit o colindă. Un elev cânta o colindă şi două fete cântau cu el“, a continuat prof. Constantinescu povestea.
Intră în scenă Vlad, „copilul care reuşeşte tot ce-şi propune“
Când nu învaţă din faţa calculatorului, pentru că de la începutul semestrului al doilea elevii din Slatina au învăţat câte o săptămână în scenariul verde, în săptămâna următoare în scenariul galben, pauzele sunt animate de elevii care se strâng în jurul pianului vechi.
Adesea cântă Vlad Georgescu, elev în clasa a V-a A. Lui i s-au alăturat alţi şase colegi, trei fete şi trei băieţi, iar împreună sunt, au hotărât de curând, „Urban Force“. Copiii învaţă în program de după amiază, dar în fiecare zi, cu voia părinţilor şi a profesorilor, vin cu o oră mai devreme pentru a repeta. Au învăţat cel mai bine, până acum, „Bella ciao“, cântecul care a invadat Youtube (fiind pe coloana sonoră a seriei La Casa de Papel) şi care le dă o stare de bine şi elevilor şi profesorilor.
Aplauzele colegilor îl motivează pe Vlad să vină şi să cânte în fiecare pauză Foto Alina Mitran
„Pe Vlad l-am remarcat în mod special. L-am găsit într-o zi, era singur, ieşise de la sport, eram aici şi mi s-a părut că aud nişte acorduri, altele decât cele pe care le auzisem de obicei. Sunt copii mulţi în şcoala noastră care cântă la pian, dar el în mod special. Exersa, avea o partitură nouă şi o exersa. L-am ascultat, aici, după uşă, după care l-am rugat să mai cânte o dată. Mi-am dat seama că el are şi o poveste. Este un copil bun la foarte multe materii, citeşte foarte mult, suntem în competiţie. Dar ceea ce e de lăudat este că doamna învăţătoare pe care au avut-o, doamna profesoară Dimulescu, i-a încurajat, le-a dat voie să se exprime muzical. E învăţătorul care a făcut muzica cu ei“, a continuat directorul şcolii să expună povestea celor care au însufleţit şcoala.
Pasiunea care a început într-o tabără MagiCamp
„Fac pian din 2016, la şcoala de muzică, cu domnul Adrian Constantin. Eram într-o tabără MagiCamp, tot în 2016, şi acolo am cunoscut o fată care cânta piesele. Mi s-a părut interesant, am învăţat, şi cu ajutorul părinţilor am reuşit să mă înscriu la şcoala de muzică. Anul trecut a trebuit să facem online, am exersat de acasă“, a dezvăluit Vlad.
Muzica l-a ajutat pe Vlad să treacă printr-o perioadă delicată a vieţii sale şi tot muzica îi aduce şi astăzi mari bucurii şi prieteni. Îi place mult mai mult să cânte înconjurat de colegii săi, a dezvăluit Vlad, aşa cum acasă exersează în timp ce sora lui fie cântă, fie dansează prin preajmă. La şcoala de muzică exersează piese clasice, alături de colegi alege însă piese mult mai accesibile.
„Nu prea-mi vine să le cânt pe cele clasice, asta-i problema. Uneori greşesc la ele pentru că nu mă axez pe ele. Îmi place să fiu înconjurat de mai multe persoane, să ştiu că sunt acolo, iar dacă greşesc, să mă acopere. Am o soră mai mică. Repetă şi ea cu mine, mai cântă, dansează... De multe ori piesele clasice nu au versuri şi mă simt, aşa, fiind şi copil… Îţi place să ai companie la vârsta asta“, şi-a motivat Vlad alegerea.
Pasionat de Matematică
Vlad - a dezvăluit fosta lui învăţătoare - este un elev excepţional. „Este un copil care merge foarte bine şi pe Matematică, el orice-şi propune reuşeşte. Acum a fost cu pandemia şi n-a mai putut să participle la concursuri, dar el avea rezultate deosebite la concursurile de Matematică. Aştept acum să vină rezultatele de la Olimpiada de Matematică (n. red. – olimpiada a fost organizată online de Societatea de Ştiinţe Matematice)“, a dezvăluit prof. Valeria Dimulescu.
Mai mult decât faptul că le-a dat elevilor săi curajul să se exprime în funcţie de pasiuni şi de abilităţi, pentru că a fost învăţătoarea care nu a făcut Matematică sau Limba Română în timpul orelor de AVAP (Arte Vizuale şi Abilităţi Practice) sau Muzică şi Mişcare, Valeria Dimulescu se bucură însă că a reuşit să formeze o echipă. „Respect copilul, tot timpul am dat teme diferenţiate. Nu toţi au aceleaşi probleme, aceleaşi carenţe, fiecare copil a lucrat diferenţiat, important era să lucreze. Iar Vlad venea cu caiete întregi, lua, aşa, cu simţ de răspundere totul“, a mai dezvăluit fosta învăţătoare.
La pian au acces toţi elevii şcolii Foto Alina Mitran
Pe scaunul din faţa pianului, Vlad a ajuns firesc, mai întâi în drum către sala de sport, apoi în fiecare pauză.
„El venea în pauze să cânte la pian, noi ne-am strâns lângă el, am văzut că ştie să cânte «Bella ciao», şi am început şi noi să cântăm cu el. El (n. red. – un alt coleg) mai are un pic să înveţe piesa la chitară. A zis domnul diriginte că are o orgă şi poate cânt eu la acea orgă, dacă vedem că ne iese foarte frumos. Am influenţat şi alte clase, ceilalţi de la C cred că fac teatru. Le-a plăcut ideea, erau multe clase aici, veneau aici şi ne-ascultau, în fiecare pauză se-ntâmplă. De obicei vin şi apasă mai multe clape şi se aude foarte prost. Dacă era acordat, era altceva. Pianul nu e pus la punct momentan, dar o să-i dea lui Vlad domnul lui de la şcoala de muzică o cheiţă specială şi o să-l acordăm“, s-a arătat plin de speranţă unul dintre băieţii din trupa formată de curând.
Cu toţii sunt elevi de 10 şi fac de la vârste mici şi alte activităţi. Fetele fac dans şi canto, unul dintre băieţi joacă fotbal la un club profesionist, dar, i-au spus colegii, are şi o voce extraordinară, aşa că l-au îndemnat să ia lecţii de canto, un alt coleg ia de ani buni cursuri de chitară, face înot, baschet şi orientare turistică.
„Cred că trebuie să ne schimbăm un pic, trăim în secolul XXI, copiii ăştia au nevoie să se exprime. Au surse mult mai multe de informare decât am avut noi, sunt foarte buni la învăţătură, fac orice, în privat, pe unde pot. Iar faptul că sunt prietenoşi, pentru mine reprezintă cea mai mare bucurie. Degeaba facem muzică cu ce a făcut Beethoven, dacă nu-i lăsăm să cânte. Pun muzică la videoproiector, în pauze, le-am permis acolo unde diriginţii sunt deschişi, le-am spus că nu vom permite orice, nu pot să asculte manele, de exemplu. Dar crează o stare de bine, când trec pe hol îi văd, le văd bucuria“, a întărit Gabriela Constantinescu.
De altfel, a mai spus prof. Constantinescu, şi-a propus ca şcoala să fie locul în care elevii învaţă, dar mai ales se simt bine.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
