Adolescenta care a ajuns vicecampioană europeană la box după ce a fost la un pas să renunţe la sport: „Am zis «Bă, dacă mă fură, de ce să mai fac?»“
0
A ajuns la o performanţă extraordinară după patru ani de muncă intensă şi o decizie luată dintr-un impuls de moment. Este povestea vicecampioanei europene la box categoria Juniori, Alexandra Gheorghe.
E tunsă băieţeşte, se îmbracă mai degrabă masculin şi practică un sport dur, ales adesea de băieţi. În spatele acestei imagini se ascunde însă o fată sensibilă, muncitoare şi cu ambiţii mari: vrea un titlu olimpic. Este Alexandra Gheorghe, o adolescentă din Slatina, elevă în clasa a XI-a la Liceul cu Program Sportiv din Slatina, vicecampioana europeană la box, la Juniori, categoria 54 de kilograme, titlu câştigat la mijlocul lunii trecute, în Rusia.
Alexandra (16 ani) a ales boxul după mai multe încercări. Pentru că era, ca toţi copiii, plină de energie, explică simplu. De ce a rămas aici nu are pe nepregătite explicaţia, a fost, probabil, „chimia“ dintre ea şi antrenori. Titratul antrenor Constantin Gălbenuşe este „maestrul“, iar Luminiţa Turcin, multiplă campioană europeană şi vicecampioană mondială este, mult mai simplu, „Lumi“. Pe ea se bazează Alexandra de fiecare dată când îi dau ocol îndoielile şi pe urmele ei vrea să calce şi, de ce nu, să o bucure într-o zi cu titlurile pe care Luminiţa nu le are în palmares ca sportivă.
„Am încercat cam toate sporturile din Slatina“
Sportiva Alexandra Gheorghe a intrat pentru prima dată într-o sală de antrenament pe la 8 ani, nu a fost sala de box, iar sportul ales iniţial a fost unul de echipă.
„Energie, cum sunt copiii mici, am vrut să fac un sport. Am încercat cam toate sporturile din Slatina şi prima dată am încercat cu handbalul. Am făcut, aşa, cam o săptămână-două din fiecare, de pe la vreo 8 ani. La box, de fapt sora mea a venit (n.r. - mai mare cu doi ani), a vorbit cu Luminiţa, după aceea a venit acasă, mi-a spus că se apucă de box. Am venit a doua sau a treia zi şi eu şi s-a ajuns aici. Am încercat şi judo, şi înot şi… mai multe. Probabil de-asta, că n-am fost pe aceeaşi lungime de undă cu antrenorii n-am rămas“, a povestit Alexandra despre începuturi.
Alexandra, alături de antrenorii ei Constantin Gălbenuşe şi Luminiţa Turcin
În sala de box a ajuns la 12 ani. Doi i-a stat „pe bară“, pentru că se poate intra în competiţii de la 14 ani. Au fost, însă, anii în care s-a antrenat mult, a acumulat, iar la prima participare, la Cupa României, a luat locul I. La Europenele de anul trecut s-a clasat pe locul V şi a fost şi momentul în care a încercat-o „prima şi singura dată“ gândul să renunţe.
„Nu mi-am dat seama că au trecut doi ani pe bară, veneam în fiecare zi la antrenament, două antrenamente chiar, şi după am început şi cu competiţii. Cupa României a fost primul concurs. Am boxat şi-am luat locul I, pentru mine Naţionalele nu mai au, aşa… Prima dată eram puţin emoţionată, pentru că eu vizam Europenele, dar dacă nu mergeai la Cupă, nu aveai cum să ajungi acolo. Am zis – «bă, dacă nu ies acuma…“. Nu ştiam neapărat că vreau să fac performanţă, încă de la început, dar au avut încredere în mine şi maestrul şi Lumi şi…“, rezumă sportiva drumul de patru ani parcurs până acum.
„Vreau să ajung campioană mondială şi s-ajung la olimpiadă. E mult de mers, dar…“
Sportiva mărturiseşte că deja competiţiile interne nu mai prezintă pentru ea vreo miză. Pentru că modelul ei este Luminiţa Tucin, antrenoarea ei care a obţinut ca sportiv inclusiv titlul de vicecampioană mondială, e hotărâtă să se mulţumească doar cu cel mai înalt loc pe podium. Se antrenează, pentru asta, deseori cu cel mai bun dintre colegii ei de la CSM Slatina, campionul Adrian Ciobanu (deţinătorul medaliei de aur la Cupa României la Box, Tineret 2018). „Dacă faci cu unul mai slăbuţ ca tine n-o să creşti niciodată, iar noi asta căutăm, să creştem valoric. Făcând antrenamente, cred că un an am prins-o puţin şi pe Lumi, după, a antenat. A fost…, şi-acum e, vreau să-i calc urmele şi s-ajung… Este campioană europeană de mai mult ori şi vicecampioană mondială. Vreau să ajung campioană mondială şi s-ajung la olimpiadă. E mult de mers, dar…“, spune Alexandra despre ce o motivează cel mai mult în dorinţa ei de a avansa în carieră.
Deşi rezultatele excepţionale au venit de la prima competiţie, Alexandra a fost tentată să renunţe, simţindu-se nedreptăţită la Campionatele Europene 2017, când s-a clasat pe locul V.
„Am avut tentaţia să renunţ, dar am stat şi am vorbit şi cu maestrul şi cu Lumi şi am lămurit lucrurile. Noi suntem foarte deschişi, şi când am o problemă, mă duc, vorbesc cu ei. Prima şi ultima dată a fost pentru că anul trecut, la Europene, am luat locul V. Am boxat cu campioana europeană de anul trecut şi din câte am înţeles, eu n-am simţit fix chestia asta, dar toţi antrenorii şi cei care au văzut meciul au spus, m-au furat. Şi am zis – «bă, dacă mă fură, de ce să mai fac!“. Am venit la sală, am căzut o dată psihic, dar am vorbit cu Luminiţa şi s-a rezolvat“, şi-a amintit Alexandra despre greutăţile de până acum.
În sala de box, alături de antrenori şi colegi
„Sportivul ajunge la un moment dat la un astfel de moment, când or este dezamăgit de rezultatul obţinut la un anumit concurs, or anturajul, sunt mai mulţi factori care contribuie la o decizie de genul acesta. Dar s-a râzgândit“, spune antrenoarea ei, fosta sportivă Luminiţa Turcin, confirmând că a trecut şi ea prin astfel de stări. De altfel, în lipsa psihologilor specializaţi în lucrul cu sportivii, pe care nu şi-i permite fiecare club, Luminiţa Turcin spune că este în situaţia de a-i remonta psihic pe elevii săi, iar de multe ori reuşeşte tocmai relatându-le că sunt episoade care şi pe ea au încercat-o. „Cel puţin la box trebuie să fii şi antrenor, să fii şi părinte, să fii şi psihioog, şi fizioterapeut, trebuie să fii de toate, nu poţi altfel. Ca să ai un sportiv pe termen lung trebuie să-l iei uşor, dar tot nu ai siguranţa că acel sportiv va fi peste 10 ani la tine, şi trebuie s-o iei treptat. Noi facem cât putem“, spune antrenoarea, care despre Alexandra menţionează că „are stofă, altfel nu insistam atât de mult. Se văd copiii care au înclinaţii pentru un anumit sport. Dacă nu avea calităţi de boxeriţă, nu insistam foarte mult. După cum vedeţi, sunt foarte mulţi copii la sală, şi dintre ei sunt unul sau doi campioni. Selecţia se face natural, noi primim toţi copiii“.
Antrenoarea explică de asemenea faptul că deloc puţini sunt copiii care vin la sală pur şi simplu pentru că-şi doresc să înveţe să se bată.
„Chiar dacă este un sport dur, din afară este văzut şi mai dur, şi atunci părinţii nu sunt de acord să-şi lase copiii la box chiar dacă au talent. Sunt tentaţi copiii, dar trebuie să facă diferenţa între bătaia pe stradă şi sportul de performanţă.
Vin cu gândul să-nveţe să se bată. Întotdeauna am zis că un boxer profesionist, un boxer care a obţinut rezultate, niciodată nu se luptă în afara sălii, sau cel puţin aşa ar trebui. Le-am spus de fiecare dată – ce-nveţi în sala de box nu aplici pe stradă. Încercăm să le implementăm ideea că orice conflict se poate încheia spunând o vorbă bună, sau pur şi simplu întorci spatele şi pleci“, spune sportiva, insistând că adolescenţii care ajung în sală chiar sunt membrii unei echipe şi simt asta. E vorba de cei care rămân, pentru că lucrurile nu se întâmplă pentru toţi la fel.
Alexandra a fost întâmpinată de colegii de club cu flori şi un tort special
„Sunt copii care se lasă şi din a doua, a treia zi. Ei ajung la început entuziaşti, totul pare simplu, şi de ce guşti din performanţă e mai greu, atunci trebuie să respecţi un anumit orar, programul de odihnă, şi un plan de alimentaţie, pentru că la noi se face şi slăbire pentru a te menţine în categorie. Dacă nu-şi doresc foarte mult să facă performanţă, renunţă uşor. Ce are un campion? 80% putere de muncă, fără muncă nu poţi să faci performană, şi restu’, talent. Un copil care este talentat şi nu munceşte cât ar trebui, n-o să facă performanţă. În schimb, un copil care îşi doreşte mult, munceşte, este implicat 100%, recuperează, fără muncă nu poţi să faci. Trebuie să te înarmezi şi cu un psihic puternic, cu ambiţie, cu dorinţa de a ajunge sus. Eu am trecut prin toate aceste etape şi cam ştiu cum să abordez lucrurile. Pe fiecare îl abordez în alt fel. Le-am povestit despre lucrurile bune pe care le-am făcut şi de greşeli. Fiecare copil este special în felul lui“, a explicat antrenoarea, care le vorbeşte inclusive despre şansa unică, pentru mulţi dintre ei, de a se realiza personal practicând un sport de performanţă, asta pentru că rar ajung în sala de box copiii cu posibilităţi financiare.
„ Le-am spus de fiecare dată, am văzut aproape tot globl pământesc. Şi nu puteam face asta dacă nu făceam sport de performanţă: campionate europene, mondiale, turnee. Cunoşti oameni mulţi, culturi diferite, capeţi o altă deschidere“, a spus antrenoarea, lămurindu-ne că părinţii nu suportă, în cazul elevilor care fax box la CSM Slatina, niciun cost.
„Părinţii nu plătesc absolut nimic. Ce le trebuie copiilor de acasă este echipamenul cu care vin la antrenament, noi le oferim şi echipamentul de antrenament – mănuşi, bandaje. La deplasări nu plătesc părinţii deplasarea, cazarea, masa, din punctul ăsta de vedere e un avantaj. (…) Copii de bani gata nu ştiu dacă avem. Am avu câţiva copii recomandaţi, să spun aşa, dar ei nu fac de performanţă, pentru că au alte activităţi extraşcolare şi nu pun boxul pe primul loc. La box trebuie să vii zilnic. (…) După Alexandra sunt spion. S-a bucurat la început, dar acum nu ştiu cât se mai bucură. Nu suntem de accord cu absenţe, cu note mici, mai ales dacă tu ai fost bun la şcoală, te apuci de box şi rezultatele şcolare scad, toată lumea va spune că din cauza boxului, poate nici nu e din cauza asta, dar nu vrem să se pună o etichetă“, a mai spus fosta campioană.
Se încarcă comentariile...
