Slatina : Podul Olt, fisurat la Mineriadă

Problemele la structura podului peste Olt, de la intrarea în oraş au început să apară după ultima mineriadă, în 1999.

Atunci armata şi jandarmii, în încercarea de a-i opri pe mineri, au blocat podul, pe care au aruncat blocuri mari de piatră. Acestea au produs o fisură şi chiar dacă asflatul a fost reparat, structura de rezistenţă a fost afectată.
În 2005 a apărut prima groapă, după ce timp de câteva luni s-a dublat traficul pe E574 pentru că DN 7 de la Dealu Negru a fost închis din cauza alunecărilor de teren. Groapa a fost în acelaşi loc unde este şi cea de azi, din cauza căreia traficul pe pod va fi restricţionat în această noapte de la 0.00 la 5.00, iar  conducătorii auto vor fi derijaţi pe o rută ocolitoare, DJ 677, intersecţia de la Slătioara- drumul comunal A Slătioara Slatina, centura Basarabilor, Bulervardul AI Cuza, strada Cireaşov, intersecţia cu DN 65 .
« Ultima reabilitare a fost în 1986 şi ar avea nevoie de alta acum. Periodic apar astfel de gropi pentru că vorbim de un pod care este tranzitat zilnic de mii de maşini », a spus Vali Gorunescu, din cadrul Secţiei de Drumuri Naţionale Olt.

Istoria podului

Podul de peste Olt din dreptul localităîii Slatina a fost construit între anii 1845-1847, în timpul domnitorului Gheorghe Bibescu. Atunci podul era din lemn, aşezat pe „culee de zidarie“, picioarele erau din pari de stejar, iar celelalte parţi componente din bârne groase de stejar. Actualul pod a fost construit între anii 1888-1891, unind doua poduri fixe, avea o lungime de 400 de metri, patru picioare de piatră, iar suprastructura era de fier în bolte şi arcuri. Era alcătuit din cinci grinzi metalice a câte 50 de metri fiecare, fundaţiile fiind executate în aer comprimat la o adâncime medie de 12 metri. Podul era considerat în epocaă, „al doilea, dupa cel de peste Dunăre“, de la Cernavoda. În timpul Razboiului pentru Intregirea României, podul a fost minat in noiembrie 1916 de trupele române în retragere. Au fost aruncate în aer trei grinzi de la mijlocul podului, dar picioarele au ramas intacte. Podul a fost refăcut de germani, iar fragmentele prabuşite în albia Oltului au fost recuperate şi transportate în Germania.
În perioada interbelică podul a fost refacut şi consolidat, iar slătinenii îl foloseau ca loc de promenadă.