Slatina: Tudor Oprescu - Revoluţionarul care a păzit azilul
0
Şi-a riscat viaţa pentru a scăpa de cartela de pâine şi de lampa pe care o folosea pentru a-şi lumina apartamentul. Acum regretă perioada comunismului.
Era la serviciu când şeful său l-a trimis să ridice un colet de la poştă, pe 21 decembrie 1989. „Lucram la Direcţia Muncii, iar directorul mi-a spus că trebuie să merg la poştă, să iau un pachet trimis din Germania pentru copiii din orfelinate. Când am ajuns acolo, la vila lui Bărbulescu era lume multă. M-am interesat ce se întâmplă şi am auzit oamenii vorbind că vor să îl dea jos pe Ceauşescu. M-am dus cu coletul la instituţie, apoi m-am întors şi m-am alăturat revoluţionarilor“, îşi aminteşte Tudor Oprescu.
Seara, tinerii dornici de schimbare s-au adunat la prefectură şi au pus la punct planul de atac pentru zilele următoare. S-au organizat şi au păzit Uzina de Aluminiu, barajele de pe Olt şi centrele în care erau internaţi copii şi bătrâni. „Eu am păzit căminul de bătrâni. Ştiam că vor să vină să otrăvească apa şi să le facă rău bătrânilor. Am stat acolo trei zile. Pe 23, noaptea, a venit un bărbat hotărât să intre în clădire. M-am luat cu el la bătaie, pentru că ştiam că vrea să le facă rău oamenilor. Au mai sărit câţiva băieţi şi l-am pus jos. Atunci am avut curaj şi nu m-am temut pentru viaţa mea. Acum îmi dau seama că aş fi putut fi împuşcat în orice clipă. Aveam patru copii acasă“, mărturiseşte revoluţionarul.
Crede că eforturile sale au fost zadarnice
Traiul greu din vremea comunismului l-a făcut să se alăture revoluţionarilor. „Îmi doream să se schimbe ceva în ţară, pentru că trăiam în condiţii grele. Am patru copii, iar pe vremea aceea erau mici. Stăteam la coadă la lapte de la 2.00 noaptea, că nu aveam cu ce să îi cresc. Pâinea de pe cartelă nu ne ajungea, după ce veneam de la serviciu, mă duceam la magazin, să le ajut pe femeile care descărcau pâinea. Îmi dădeau şi mie o pâine în plus“, povesteşte Tudor Oprescu. Tot din vremurile comunismului îşi aminteşte cum îşi lumina casa cu lampa şi cum copiii săi nu vedeau portocale sau carne nici măcar de Crăciun.
„Aveam copii mici şi nu aveam curent în casă. Stăteam în oraş şi luminam apartamentul cu o lampă de carbid. Cine avea cunoştinţe, avea mâncare din belşug, iar noi, oamenii simpli, mâncam cu porţia. Credeam că dacă vom ieşi în stradă şi vom înlătura comunismul, vom trăi mai bine, dar nu a fost aşa“, spune cu tristeţe olteanul.
Chiar dacă şi-a riscat viaţa în timpul Revoluţiei, Tudor Oprescu simte acum că nimeni nu îi respectă pe revoluţionari. „Din păcate, oamenii au uitat de eforturile noastre. Puţini ne respectă pentru faptul că puteam fi omorâţi în orice clipă. Autorităţile organizează, parcă din obligaţie, câte un ceremonial pentru eroii Revoluţiei“, mărturiseşte Tudor.
ce-i place
Adoră să aibă grijă de gospodărie. „M-am mutat la ţară şi îmi place să cresc animale şi să mă ocup de agricultură. Am şapte hectare de teren, patru vaci, doi cai şi porci. Îmi place să mă uit la ştiri, să fiu informat“, mărturiseşte Tudor Oprescu.
ce nu-i place
Urăşte oamenii care nu au credinţă în suflet, care sunt răi şi duşmănoşi. „Nu îmi place că la noi în ţară nu are nimeni grijă de agricultori, nu se acordă subvenţii la timp şi nu suntem stimulaţi să cultivăm pământul“, spune revoluţionarul.
întrebări şi răspunsuri
Dacă ar fi să o luaţi de la capăt, aţi participa din nou la Revoluţie?
T.O.: Nu cred. Atunci am crezut că lucrurile se vor schimba în bine, dar acum, sincer să fiu, am momente în care regret vremurile comuniste. Acum, traiul este mult mai nesigur, vitrinele magazinelor sunt pline, dar nu ai bani să cumperi.
Ce v-a plăcut în timpul comunismului?
T.O.: Era bine că te trimiteau la şcoală, îţi dădeau o casă şi un loc de muncă. Tinerii aveau toţi serviciu şi aveau cu ce să îşi întreţină familiile. Nu se vorbea de concedieri şi de şomeri, cum se întâmplă astăzi.
Se încarcă comentariile...
