Slatina: Ramona Lesnic oferă ajutor în lupta pentru viaţă

A intrat în lumea medicinei în urmă cu aproape 20 de ani. Acum lucrează la Direcţia de Sănătate Publică şi îi ajută pe olteni să câştige lupta cu boala.

Pasionată de cercetare şi aventură, Ramona Lesnic şi-a dorit să devină biolog, când era încă în băncile şcolii generale, însă mai târziu s-a orientat către medicină, domeniul în care avea să îşi clădească o carieră. „Înainte de a intra în liceu, aduceam acasă melci, şopârle, râme, lipitori, fluturi, broaşte. Îmi plăcea şi ideea de cercetare, însă având în familie un profesor, pe mama mea, care nici înainte de Revoluţie nu o ducea bine mi-a tăiat avântul. Dacă studiam biologia puteam să devin profesor şi pentru că nu oferea atât de multe satisfacţii această profesie, am ajuns să optez pentru medicină care e o fiică a biologiei, şi pentru că mi-au plăcut dintotdeauna copiii am ales pediatria“, povesteşte Ramona Lesnic. După o facultate grea, promovată cu succes, şi-a început cariera lucrând ca medic în cadrul unei fundaţii americane care se ocupa cu distribuirea de ajutoare medicale. Nu după mult timp, s-a angajat ca medic primar în comuna Brebeni, după care a susţinut un examen pentru a veni la Slatina. „În 2002 am venit la Direcţia de Sănătate ca inspector pe asistenţa mamei şi copilului, iar în 2006 m-am mutat la Compartimentul de evaluare şi promovare a sănătăţii din direcţie“, explică medicul.

„Poporul nostru nu are educaţie medicală“

Ramona intră adesea în contact cu oameni grav bolnavi, pe care îi ajută pe drumul spre recuperare, fără a precupeţi vreun efort. „Niciodată omul nu vine la medic cu plăcere. Sunt persoane bolnave, pe care trebuie să le înţelegem şi să încercăm să nu ne lăsăm impresionaţi de problemele lor, adică să nu le lăsăm să ne afecteze. Este foarte greu pentru că sunt copii sau tineri care şi-au pierdut speranţa, dar trebuie să-i ajutăm“, spune Ramona Lesnic. Medicul recunoaşte că sunt şi persoane care ajung foarte târziu la medic, oameni pentru care nimeni nu mai poate face nimic. „Poporul nostru are lipsuri în ceea ce priveşte educaţia medicală, însă nu se face prevenţie la cerinţele acestei naţii. Sunt persoane care pur şi simplu nu cunosc educaţie medicală, sau oameni cărora le e teamă sau sunt prea săraci, şi din aceste cauze ajung prea târziu la medic“, mai spune Ramona Lesnic. Satisfăcută pe deplin de meseria pe care o practică de atâta vreme, medicul şi-a sfătuit şi unul dintre copii să aleagă acest drum. Ramona are deschidere spre artă şi este pasionată de tot ce este frumos. Muzica bună sau expoziţiile de pictură sunt mijloacele prin care alege să se relaxeze după o zi lungă de muncă.

Profil
NĂSCUTĂ. 17 ianuarie 1968, Slatina
STUDII. Facultatea de Medicină din Craiova
FAMILIE. Căsătorită, are o fată şi un băiat

Ce-i place
•• „Ador să călătoresc, să ascult muzica anilor ’80 (anii mei de studenţie), să văd expoziţii de pictură şi să urmăresc documentare despre pădurile virgine amazoniene. La oameni, apreciez sinceritatea, inteligenţa şi simţul umorului“.

Ce nu-i place
•• „Nu suport oamenii mincinoşi, duplicitari, insistenţi şi nu-mi plac cei care nu sunt punctuali. Urăsc să calc. Cred că dacă e mai chinuie puţin cei de la telefonia mobilă o să scoată pe piaţă şi mobilul care să ştie să calce. Aştept acest moment“.

Întrebări şi răspunsuri
•• Există un caz pe care l-aţi întâlnit în cariera dumneavoastră şi care v-a impresionat?
R.L.: Au fost foarte multe. Îmi aduc aminte de un băieţel de opt luni, care mi-a murit în braţe. Părinţii lui nu au ştiut că apa cu care preparau laptele şi supa copilului era contaminată cu nitriţi. Au venit târziu la medic, practic când nu se mai putea face nimic, iar bebeluşul a murit în braţele mele. Aceasta este numai una dintre poveştile triste de viaţă care m-au impresionat.

•• De ce au majoritatea oamenilor o părere proastă despre medici?
R.L.: Este clar că cineva, cândva a deschis această cutie a Pandorei, adică mă refer la comportamentul unui doctor faţă de pacienţi, care poate a lăsat de dorit. Poate nici printre noi nu au fost persoane care şi-au făcut onorabil meseria, dar nici oamenii nu mai au respect faţă de medici. Înainte, bunicii noştri, nu plecau la doctor până nu se spălau şi îşi schimbau cămaşa.