Slatina: Oana Negrilă - A citit partituri înainte de alfabet

Oana Negrila

Pasiunea pentru muzică este moştenită din familie. Oana a participat la numeroase concursuri care i-au adus premii importante.

Înainte de a învăţa primele litere ale alfabetului, a învăţat tainele pianului. Mama sa i-a insuflat pasiunea pentru muzică, iar profesoara Lili Mustăţea i-a cultivat talentul.

„Când aveam şase ani, mama mi-a propus să merg la pian. În tinereţe ea a studiat mandolina şi şi-a dorit ca eu să fac pian. Nu ştiam unde să merg şi cineva i-a recomandat-o mamei mele pe doamna profesoară Lili Mustăţea. Am auzit că ştie să lucreze cu copiii“, povesteşte Oana Negrilă. Adolescenta îşi aminteşte că examenul de aptitudini pe care orice elev trebuie să-l susţină înainte de a se înscrie la şcoala de muzică a fost amuzant. Odată ce a început să cânte, s-a îndrăgostit pe loc de pian.

„La examenul de aptitudini a fost amuzant. Nu ştiam mai nimic atunci. Prima oară mi s-a părut că mă potrivesc cu pianul. Dacă nu-mi plăcea, renunţam, dar mi-am dorit să învăţ mai multe“, îşi aminteşte Oana.

Are emoţii la fiecare concurs

Rezultatele obţinute la concursuri nu au întârziat să apară. Oana a obţinut numeroase premii I, cu care se mândreşte acum. „În clasa a IV-a am participat la olimpiadă, la faza pe oraş, am luat premiul I, iar la faza zonală am obţinut premiul II. În acelaşi an am mai participat la un concurs naţional la Craiova, unde vin copii din toate oraşele României. Am obţinut locul III acolo. Am fost mulţumită într-o oarecare măsură, dar era primul an în care participam la concursuri, nu prea eram obişnuită cu atmosfera, eram începătoare“, explică adolescenta.

De fiecare dată când urcă pe scenă, chiar şi acum, după şapte ani de pian, o năpădesc emoţiile. „Sunt emotivă, parcă mi se pune un nod în gât şi până când nu termin de cântat, nu-mi trec emoţiile“, spune Oana.

Pe lângă pasiunea pentru pian, Oana este şi o elevă bună. A participat şi la olimpiade de limba şi literatura română. Timpul nu este o povară pentru ea, adolescenta ştie să-l împartă în aşa fel încât să meargă şi la pian, dar şi la şcoală.

Olimpică la română

„Merg de trei ori pe săptămână la pian. Când este perioada tezelor mă duc ceva mai rar. Mă descurc cu ambele, eu cred ca dacă îţi place ceea ce faci nu e greu să-ţi faci timp pentru toate, în cazul meu şi pentru şcoală, şi pentru pian“, spune Oana. Şcoala este o prioritate pentru ea, ştie că pentru a avea un viitor strălucit trebuie să înveţe. „Am fost la olimpiadă la română. În general îmi plac toate materiile. Toţi profesorii de la şcoala la care învăţ sunt foarte buni, ştiu şi când e de glumit, dar şi când este de învăţat“, povesteşte eleva.

ce-i place
„Ador să cânt la pian, să mă joc pe calculator şi să citesc cărţi science-fiction. Îmi place să interacţionez cu oamenii amuzanţi, prietenoşi şi de încredere. Onestitatea este cea mai de preţ calitate a unui om“.

ce nu-i place
„Oamenii încrezuţi şi aroganţi, care se cred superiori celorlalţi. Urăsc să mă trezesc devreme, dar m-am obişnuit. Nu-mi place să mă cert cu prietenii mei sau cu familia, şi nici nu prea se întâmplă asta“.

întrebări şi răspunsuri
Cum trebuie să fie un copil care vrea să înveţe să cânte la pian?
O.N.: În primul rând trebuie să fie conştiincios şi să asculte învăţămintele profesorului. Trebuie să aibă simţ ritmic, să simtă ceea ce cântă. Esenţial este să aibă un pian acasă, pentru a exersa, nu sunt suficiente orele petrecute la şcoală pentru a face performanţă.
Ce-ţi place să cânţi la pian?
O.N.: Îmi plac foarte mult piesele ritmate, şi cele lente, dar mai puţin. De exemplu, îmi place ce cânt acum, în clasa a şaptea. Trilogia de George Gershwin este una dintre piesele mele preferate.