Slatina: Nicolae Nica sculptează în lemn şi os la 93 de ani

Meşterul popular Nicolae Nica împlineşte astăzi ( duminică) 93 de ani. Din copilărie şlefuieşte în lemn şi os. A luptat în al doilea război mondial şi a cunoscut ororile lagărelor ruseşti.

Povestea lui nea’ Nica începe la 7 februarie 1917. S-a născut în satul Chilia într-o familie de oameni simpli. Prima întâmplare care-i marca existenţa meşterului din Făgeţelu era plecarea sa din localitatea natală pentru a învăţa meserie. „Am luat din casa tatii o masă cu trei picioare dintr-o bucată, o ladă de zestre ruptă, un butoi mic de 5 litri lucrat de mine şi două zăvelci ale mamei“, îşi aminteşte nea’ Nica.
Amintirea războiului, care încă îl macină pe meşterul din Făgeţelu, îl seacă de lacrimi pe bătrân. În 1940, meşterul popular a fost înrolat în armata română şi a participat la Campania din Est din cel de-al doilea război mondial. Trei ani mai târziu, în timpul luptelor de la Melitopol a fost dat dispărut, dar de fapt a căzut prizonier şi a cunoscut vreme de 5 ani ororile lagărelor ruseşti. Când a scăpat a venit hotărât să deschidă un muzeu în satul natal, Chilia. „Alegerea ca poziţie a muzeului nu a fost uşoară pentru că mă stabilisem cu locuinţa la Ştefăneşti. Trebuie ştiut că în atenţia mea de a face muzeul nu am vândut nici o lucrare absolut niciodată, nici chiar pe dolari“, mărturiseşte nea’ Nica. La 1 iunie 1979 a fost înfiinţat Muzeul Sătesc din Chilia.

Regretă că nimeni nu i-a învăţat meşteşugul

O altă amintire îl răscoleşte şi acum pe meşter, momentul în care un copil a sărutat o sculptură a sa. „Am plâns odată în expoziţia muzeului, că un copil, neîndemnat de nimeni, s-a dus şi a pupat o sculptură din lemn. Ce a simţit el, acest copil? Acelaşi lucru a făcut o femeie care a sărutat mai multe lucrări ca pe nişte icoane sfinte“, povesteşte nea’ Nica.
Meşterul din Făgeţelu a participat de-a lungul timpului la numeroase expoziţii personale sau de grup, simpozioane sau târguri ale meşterilor populari. Premiile obţinute şi valoarea creaţiilor sale au determinat alegerea sa ca membru de onoare al Academiei de Arte Tradiţionale ASTRA din Sibiu. Nea’ Nica este fondatorul Fundaţiei „Nicolae M. Nica“, care s-a preocupat de înfiinţarea unei biblioteci şcolare şi organizarea unor cursuri de arte şi meserii pentru tineri. A făcut multe la viaţa lui, dar nu a obosit. Chiar şi acum, la 93 de ani, meşterul găseşte timp pentru marea sa pasiune, sculptura. „Din copilărie sculptez şi o să fac asta până la sfârşitul vieţii. Cum găsesc puţin timp liber cum îl dedic pasiunii mele“, spune bătrânul. Are însă un singur regret, că nimeni nu a reuşit să-i fure meseria sau să-i înveţe meşteşugul, după cum spune chiar el.


Profil
NĂSCUT. 7 februarie 1917, comuna Făgeţelu, judeţul Olt
STUDII. Şcoala Populară de Artă din Piteşti
FAMILIE. Nu mai are pe nimeni

Ce-i place
•• „Tot ce e frumos. Iubesc arta. Cum găsesc puţin timp liber mă apuc să sculptez, mă relaxează, mă simt cel mai bine făcând asta. Mi-a plăcut întotdeauna să ştiu cât mai mult din fiecare domeniu. Am citit mult la viaţa mea“.

Ce nu-i place
•• „Nu suport oamenii răi. Nu-mi plac oamenii neserioşi şi cei care promit ceva şi nu se ţin de cuvânt. Nu-mi place să stau degeaba, toată viaţa mea am făcut ceva şi îi îndemn pe toţi oamenii să facă şi ei ceva“.

Întrebări şi răspunsuri
•• De ce nu vă vindeţi lucrările?
N.N.: Nu m-am coborât la bani, pentru că nu au valoare faţă de lucrările mele. Ele prezintă ceva care dă căldură simţului uman, dă viaţa pe care o trăieşte ţăranul. În fiecare lucrare se simte ceva din el, din activitatea lui. Am avut expoziţii în toată ţara, dar nu am vândut pentru că eu urmăream să fac muzeu şi dacă vindeam nu mai aveam cu ce să fac.

•• Care este tema dumnavoastră de suflet?
N.N.: Lumea satului cu meşteşugurile şi tradiţiile ei apare în majoritatea sculpturilor mele. Unele lucrări ale mele redau hora, sârba, joiana, brâul şi unirea. Oamenii au nevoie de ele pentru că ei au primit alte influenţe străine care vor trece aşa, ca apa peste pietre şi vor rămâne aceste autentice hore.