Slatina: Mihaela Petre se împarte între grădiniţă şi spital

Lucrează de cinci ani în învăţământ, iar în prezent este educatoare la Grădiniţa cu Program Normal Cireaşov. Şi-ar dori să lucreze în sănătate iar anul acesta termină şcoala de asistente.

Mihaela Petre iubeşte copiii. A ales cu sufletul meseria de dascăl, dar şi la sugestia mamei ei, care lucrează în acelaşi domeniu. Este la început de carieră şi crede că profesia de educator i se potriveşte ca o mănuşă. „Am considerat că a fi profesor este cea mai potrivită meserie pentru o femeie. Timpul petrecut la serviciu îţi permite să ai grijă şi de familie sau gospodărie, dar şi să te ocupi de alte pasiuni. În primii doi ani de carieră am predat la Colegiul Naţional Agricol Carol I şi la Colegiul Economic module economice şi instruire practică. În ultimii trei ani am lucrat ca educatoare mai întâi la la Strejeşti şi acum la Grădiniţa cu Program Prelungit Cireaşov“, spune Mihaela Petre.

Este prietenă cu cei mici

A lucrat şi cu elevi de liceu dar şi cu copii de grădiniţă, şi spune că se descurcă mai bine cu cei mici, pe care îi stăpâneşte uşor. Nu regretă că a ales acest domeniu de activitate şi nici nu s-a gândit vreodată să renunţe la învăţământ. „Salariile sunt mici într-adevăr dar nici nu mă gândesc să-mi caut alt loc de muncă. Îmi place ceea ce fac şi sper ca într-o zi lucrurile să meargă mai bine“, explică educatoarea. Adoră să-şi petreacă timpul cu cei mici, pe care îi numeşte prietenii ei, nu elevi. „M-am apropiat foarte mult de ei prin intermediul jocurilor, aşa am, devenit prietena lor. Facem împreună activităţi care sunt şi pe placul lor, dar respectăm şi planificarea“, povesteşte tânăra educatoare.

Asistentă în devenire

Pentru că şi-a dorit tot timpul să înveţe lucruri noi, absolvind deja două facultăţi, Mihaela este studentă în ultimul an la Şcoala Postliceală Sanitară Carol Davila. „M-a atras tot timpul munca unei asistente şi aşa am hotărât să urmez o şcoală în domeniu. Poate în viitor voi avea şansa să lucrez într-un spital, dar şi dacă nu, sunt mulţumită că voi putea să fac o injecţie, să iau o tensiune, să-mi ajut rudele, cunoştinţele sau chiar elevii“, povesteşte viitoarea asistentă. Deşi nu se numără printre planurile sale de viitor, marea ei pasiune fiind învăţământul, Mihaela crede că s-ar descurca dacă ar lucra într-un spital. „Pe lângă teorie am făcut şi practică la şcoală. Ştiu deja să iau o temperatură, să fac injecţii, perfuzii. Am exersat chiar şi pe mama mea, căreia i-am făcut o injecţie fără să-i apară vreo vănătaie“, explică tânăra. Despre planurile de viitor nu spune prea multe. Îşi doreşte să termine cu brio şcoala de asistente, dar şi să-şi ia toate gradele în învăţământ.


Profil
NĂSCUTĂ. 19 iulie 1986, Slatina
STUDII. Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii Piteşti, studentă în anul III la Şcoala Postliceală Sanitară Carol Davila din Slatina
FAMILIE. Căsătorită, nu are copii

Ce-i place
•• „Ador să călătoresc. În timpul liber mă relaxez făcând sport, ascultând muzică şi navigând pe internet. Îmi plac oamenii cu bun simţ, respectuoşi şi cei care ştiu să aprecieze ce faci pentru ei. Iubesc muzica“.

Ce nu-i place
•• „Urăsc minciuna. Nu-mi place să mint sau să fiu minţită, prefer adevărul. Nu suport să stau degeaba, mă plictisesc foarte repede. Nu-mi plac oamenii care nu au cei şapte ani de-acasă“.

Întrebări şi răspunsuri
•• Cum sunt elevii din ziua de azi?
M.P.: Din ce în ce mai slabi. Sunt de cinci ani de zile în învăţământ dar am reuşit să-mi dau seama că generaţiile de copii care vin sunt din ce în ce mai slab pregătite, iar lucrul acesta se vede de la grădiniţă. Poate că o parte din vină o au şi părinţii, pentru că nu au timp de copii, şi preferă să-i lase la joacă sau la televizor, decât să-i ajute la lecţii.

•• Ce sfat le dai tinerilor care vor să devină dascăli?
M.P.: Cred că la început de carieră cu toţii avem nevoie de sfaturi sau încurajări. Le pot spune că este o meserie foarte frumoasă, dar nu foarte uşoară. Dacă cred că au aptitudinile necesare şi iubesc copiii, acesta fiind poate cel mai important lucru, mai au nevoie doar de puţin curaj. Cred că această profesie merită orice sacrificiu.