Slatina: Laurenţiu Bălţatu cântă muzică militară la clarinet

Provine dintr-o familie de muzicanţi, iar unchiul lui a fost cunoscutul lăutar Lică Militaru. A cântat în fanaferele unităţilor militare, iar acum este membru al Ansambului „Rapsozii”.

De mic a crescut printre instrumente muzicale, iar când a trebuit să înveţe să cânte la unul, şi-a ales clarinetul. „Tatăl meu a fost lăutar, iar eu sunt unul din nepoţii regretatului Lică Militaru. Încă de mic am ştiut că trebuie să învăţ să cânt la un instrument. Am început în clasa I cu vioara, dar tatăl meu a vrut ca eu să învăţ acordeonul. Mie nu mi-a plăcut şi am ales clarinetul de care nu m-am despărţit nici până în ziua de azi”, a spus interpretul.

Cântă în Ansamblul Pensionarilor

Nu a urmat tradiţia familiei şi nu a cântat muzică lăutărească. A ales un gen deosebit, muzica militară. Chiar dacă viaţa în armată a fost grea, Laurenţiu a fost fascinat de oamenii în uniformă care cântau la instrumente şi a vrut să fie unul dintre ei. Clarinetistul oltean a cântat în fanfarele din Slatina, Caracal şi Craiova şi a obţinut premii la concursurile şi festivalurile la care a a participat. Acum fanfarele nu se mai ascultă, iar Laurenţiu cântă la Ansamblul Rapsozii, cunoscut şi ca Ansamblul Pensionarilor. „Muzica militară este foarte frumoasă, iar oamenilor le place. În ţară mai sunt 5-6 formaţii, iar în Bucureşti cântă în parcuri. Este şi la noi Lyra Band care a fost înfiinţată de primărie. Am cântat o perioadă şi aici şi mă bucuram când vedeam oamenii că vin la spectacolele noastre din Parcul Eugen Ionescu”, a spus Laurenţiu.


25 de ani de muzică militară

Clarinestistul iubeşte muzica şi chiar dacă este pensionar nu ar putea să stea departe de acest domeniu. „Mi-a părut rău când a trebuit să ies la pensie din armată. Ne-au obligat să plecăm şi să îngropăm cea mai frumoasă perioada din viaţa noastră. Am cântat 25 de ani muzică militară. Nu aş putea să fac altceva şi să pun clarinetul în cui. Trăiesc pentru muzică”, a povestit interpretul.
Are un singur regret, că nu a găsit un ucenic pe care să îl înveşe tainele instrumentului care l-a făcut celebru. „Am crezut că o să mă moştenească fata mea. Are talent, ureche muzicală, dar este fată şi clarinetul nu este un instrument care să i se potrivească. Trebuie să las mai departe secretele mele, tot ce ştiu penttu că este păcat ca tradiţia familiei mele să moară odată cu mine. Acum aştept un nepoţel de la Corabia care o să vină la mine ca să îl învăţ să descopere şi să iubească muzica militară şi clarinetul”, a explicat Laurenţiu.
Dar pe lângă muzică, Laurenţiu mai are o mare pasiune, pescuitul. Chiar dacă nu este un pescar înrăit şi nu are unelte scumpe şi sofisticate, ci preferă băţul fix. „Plec seara la peşte cu prietenii mei şi stăm la poveşti şi ne realxăm. Cea mai mare captură a mea a fost cu crap de 600 de grame pe care l-am prins la băţ”, a spus clarinetistul.


NĂSCUT
7 februarie 1966, Drăgăneşti-Olt
STUDII
Liceul Militar de Muzică Bucureşti
FAMILIE
Căsătorit, o fată

CE-I PLACE
Muzica este viaţa mea şi după atâţia ani de muncă, eu încă mai studiez. Cel mai mult mă relaxez atunci când merg la pescuit. Îmi place să stau în mijlocul naturii, alături de prieteni.

CE NU-I PLACE
Nu suport oamenii care au uitat ce înseamnă modestia. Nu-mi plac oamenii care vorbesc mult, lăudăroşii şi avarii. Avaritatea a devenit o caracteristică a vremurilor noastre.

Ce reprezintă muzica militară pentru dumneavostră?
În primul rând m-a educat. Eu eram un băiat simplu, de la ţară, iar faptul că am ajuns să cânt muzică militară a fost cea mai mare realizare a mea. Această muzică m-a învăţat să trăiesc şi să mă cizelez.

Care este secretul clarinetului?
Totul stă în suflu. Trebuie să îţi dozezi aerul. Tehnica acestui instrument se deprinde greu, este dificil şi îţi trebuie multă răbdare. De aceea foarte puţini copii învaţă acest instrument. La început îi doare foarte tare buza şi până se tăbăceşte, durează ceva timp.