Slatina: Ion Pârvulescu, antrenorul marilor fotbalişti

A fost fotbalist, antrenor şi profesor de sport mai bine de 30 de ani. A format jucători precum Ionuţ Luţu, Ionel Dănciulescu, Claudiu Niculescu şi Augustin Chiriţă.

I-a plăcut fotbalul de când era mic. La şapte-opt ani se juca cu mingea împreună cu copiii de vârsta sa. La 13 ani s-a înscris la formaţia Răsăritul Caracal. Deşi părinţii nu erau de acord, Ion Pârvulescu a continuat cu acest sport şi a făcut performanţă, devenind un nume foarte cunoscut. Acum este director tehnic la echipa FC Piatra Olt. „Locuiam în Caracal la vârsta aceea şi am început să joc pe maidan. Într-o zi, în curtea liceului Ioniţă Asan, m-a văzut un antrenor de la Răsăritul şi m-a chemat la sală. Părinţii mei nu prea erau de acord, ei voiau să devin medic. Când am văzut asta, nu am mai vrut să învăţ şi au fost nevoiţi să mă lase. Acum poate eram un medic undeva la ţară, dar aşa cred că am făcut mai mult”, îşi aminteşte Ion Pârvulescu.
La 15 ani a debutat la Campionarul Regiunii Oltenia. ”Şansa a fost ca vârful nostru să se accidenteze. Am debutat într-un meci cu Flacăra, la Craiova, pe stadionul Tineretului. Am câştigat cu 4-0 şi am dat trei goluri. La 17 ani m-au văzut cei de la Şoimii Sibiu şi m-au chemat acolo. Fiind în clasa a 11-a, pe atunci ultima de liceu, nu m-am mai dus”, spune profesorul Pârvulescu.

La un pas de a fi „câine roşu”

La 21 de ani a avut marea şansă de a ajunge la Dinamo Bucureşti, însă a ratat-o din cauza unei accidentări grave. „În liceu m-am pregătit pentru medicină, dar tata mi-a zis să merg la educaţie fizică şi am ajuns la Facultatea de Ştiinţe Bucureşti. Am fost luat la satelitul Dinamo Obor, unde era antrenor Titi Teaşcă. Pe 13 aprilie am jucat cu Farul Constanţa, iar pe 14 trebuia să mă prezint la Dinamo. Nu cred în numărul 13, dar în acel meci fără miză m-am accidentat grav la rotulă, iar recuperarea a durat şase luni. Aveam 21 de ani şi am pierdut trenul cel mare”, îşi aminteşte Pârvulescu.

Antrenor cu rezultate remarcabile

Ca antrenor a promovat cu echipele FC Caracal, Voinţa Caracal, Rapid Piatra Olt, Laminorul Slatina în Divizia C. „În 80’ m-am mutat la Slatina, iar în 84’ am început cu adevărata mea promoţie de excepţie. Având fotbalişti ca Dănciulescu, Claudiu Niculescu, Luţu, Augustin Chiriţă, Raţ, Craioveanu, Mircea Voicu, Romeo Stancu, David, Stanciu, Burcă, Gorgonaru, Slatina putea ţine uşor o echipă în Liga I”, a mai spus Pârvulescu.
„Soţia mea a înţeles că îmi place sportul şi m-a susţinut. Ea a crescut copiii. I-am dezavantajat într-un fel, dar am avut o atmosferă bună în familie. Nu regret că am ales meseria asta, pe care am făcut-o cu multă dragoste şi mult bun simţ. În această lume a fotbalului toţi sunt hoţi, dar eu am fost printre cei mai cinstiţi hoţi din fotbal”, a încheiat antrenorul.

Născut. 8 martie 1940, Făgăraş, judeţul Braşov
Studii. Institutul de Cultură Fizică Bucureşti
Familie. Căsătorit, doi copii şi doi nepoţi

Ce-i place
Apreciz mult bunul simţ profesional. Îmi plac lucrurile clare, bine făcute şi justificate. Ador muzica bună, melodioasă, care te bindispune.

Ce nu-i place
Detest minciuna şi oamenii care nu sunt punctuali şi pe cei care nu se ţin de cuvânt. Urăsc hoţii şi nu îmi plac lucrurile echivoce.


Se mai îndreaptă azi copiii către fotbal?
Sunt tot mai puţini copii care fac fotbal. În ziua de azi nu se mai promovează mândria, ambiţia, dăruirea. Cei mici nu mai sunt interesaţi de sport, au alte preocupări.

De ce calităţi ar avea nevoie un tânăr pentru a ajunge să joace fotbal la nivel înalt?
De un bagaj tehnic bun. Acesta poate fi pus în valoare când există un antrenor tenace, care să lucreze la parametrii performanţei. Prima calitate însă este să aibă foarte mult bun simţ şi ambiţie.