Slatina: Ioana Mateescu este expertă la croşetat

Din mâinile sale au ieşit mii de pulovere, căciuli, mileuri şi chiar perdele croşetate. Îndemânarea a ajutat-o să câştige bani din obiectele confecţionate manual.

A început să mânuiască andrelele şi croşeta încă din copilărie şi a reuşit să uimească doamnele de la oraş cu micile sale opere de artă. A învăţat singură să îşi combine culorile şi materialele şi a invetat sute de modele. „Am învăţat de mică să lucrez şi mi-a plăcut. Am început cu veste şi ciorapi şi am ajuns să fac chiar şi perdele, cu croşeta. Nu m-am plictisit niciodată lucrând, tot timpul am avut răbdare şi m-am bucurat când am avut un model nou şi mai complicat şi am văzut că îmi iese. Mi-a plăcut atât de mult să lucrez încât am început să îmi fac sigură modele. Experienţa m-a învăţat să combin culorile şi să aleg modelele în funcţie de preferinţele clienţilor“, îşi aminteşte bătrâna.

„Nu aveam putere să lucrez cât mi se cerea“

Tanti Ioana povesteşte că a dus o viaţă grea şi a muncit mult, şi la câmp şi în gospodărie. S-a descurat greu cu banii, iar talentul său a ajutat-o să sporească veniturile familiei. „Am vândut cam tot ce am lucrat şi câştigam destul de bine. Mă duceam în piaţă la Zahana şi găseam imediat clienţi. Nu aveam putere să lucrez cât mi se cerea. Aşa am reuşit să câştig bani în plus, că am fost femeie săracă“, mărturiseşte tanti Ioana.
De aproape 20 de ani, tanti Ioana a rămas văduvă şi locuieşte la căminul de bătrâni din Slatina. S-a împrietenit repede cu toată lumea şi a continuat să lucreze obiecte vestimentare şi de ornament care mai de care mai frumoase. „După ce a murit soţul meu, m-am îmbolnăvit şi nu am putut să mai stau singură. M-a luat o nepoată la ea, dar eu nu am vrut să o deranjez şi am venit singură aici, la cămin. M-am obişnuit repede şi m-am înţeles mereu bine cu toată lumea. Doamnele îmi cereau să croşetez căciuliţe, costumaşe, pulovere. Acum nu mai văd bine şi nici nu mai am atâta răbdare să lucrez, chiar dacă mai primesc comezi de la cei care au cumpărat de la mine“, spune olteanca

A stat pe scaunele parlamentarilor
 
Toţi bătrânii de la cămin o cunosc şi au apelat de multe ori la ea să le croşeteze o vestă, o pereche de ciorapi sau un pulover şi chiar hăinuţe pentru nepoţi. Mereu veselă şi pusă pe glume, bătrâna se înţelege bine cu toată lumea A fost în zeci de excursii, în special pe la mânăstiri, iar anul trecut a vizitat chiar şi Palatul Parlamentului şi arată bucuroasă tuturor celor care o vizitează fotografiile de acolo. „Mi-a plăcut foarte mult şi clădirea, dar am fost încântată în sepcial de covoarele de acolo şi de lumini. A fost ceva deosebit, am stat în scaunele parlamentarilor şi am servit masa acolo unde mănâncă şi aleşii noştri“, povesteşte bătrâna.

Întrebări şi răspunsuri

•• Mai apreciază slătinenii hainele confecţionate manual?
I.M. Da, mai mult decât aş fi crezut. Întotdeauna am avut clienţi care au ştiut că un mileu, o perdea sau o băscuţă făcută manual este deosebită şi mult mai frumoasă decât cele din magazin. Am lăsat şi la preţ şi oamenii au cumpărat de fiecate dată de la mine. Îmi pare rău că acum nu mai pot să lucrez ca altădată.

•• Cui veţi lăsa moştenire andrelele şi croşeta?
I.M. Nu o să am cui. Am nepoate, dar nu au vurt să înveţe. Este un muncă migăloasă, din care se cîâştigă destul de puţin. Fetele au plecat în străinătate, pentru că acolo se câştigă mai bine. Nu vor să ia andrelele în mână, acum sunt alte timpuri. Pe vremea mea toate fetele şitau să croşeteze, acum nu mai vrea nimeni să înveţe.

Ce-i place
•• Să se plimbe prin parc, să meargă în piaţă şi pe la magazinele din oraş. Îi place să urmărească ştirile, nu ratează niciun jurnal şi amână orice activitate pentru a putea urmări emisiunile sale preferate.

Ce nu-i place
•• Bărfa şi oamenii care îi vorbesc de rău pe ceilalţi. Nu suportă cearta, scandalul şi persoanele care folosesc cuvinte urâte. Nu îi plac oamenii care obişnuiesc să bea.

Profil
Născută
•• 11 mai 1930, comuna Izvoarele, judeţul Olt
Studii
•• Şcoala Generală din Izvoarele
Familie
•• văduvă