Slatina: Gheorghe Paraschiv, o viaţă dedicată Uzinei de Aluminiu

A fost printre primii angajaţi ai uzinei de aluminiu şi a condus secţia de turnătorie. A văzut cum combinatul şi Slatina se construiesc, iar după 46 de ani este mândru de Alro şi oraşul în care trăieşte.

Când a venit în Slatina, în urmă cu 46 de ani, uzina de aluminiu era în construcţie, iar în micul oraş unde a fost repartizat nu erau decât câteva blocuri. „În septembrie 1963, am venit la Slatina, la Uzina de Aluminiu. Pe locul unde sunt acum halele nu erau decât gropi, excatoare şi macarale. Slatina era un orăşel micuţ, trist şi liniştit, nu avea decât 2-3 blocuri. Am venit la aici două persoane şi jumătate, eu, soţia mea Viorica şi primul nostru băiat, Cătălin care în decembrie a devenit cetăţean al Slatinei”, a povestit Gheorghe Paraschiv.

A terminat liceul la 16 ani cu diplomă de merit

Ghorghe Paraschiv a fost primul şef al secţiei de turnătorie din uzina de aluminiu. „Am făcut stagiu de pregătire în Franţa şi am fost primul şef la turnătorie. Am avut în subordine şi 1000 de oameni. În uzină se lucra la foc continuu. Au fost cazuri când am fost chemat de Revelion să văd ce s-a întâmplat la secţie. Era responsabilitate mare. Un profesor abia struneşte 10-15 copii, dar eu sute de oameni”, a spus Paraschiv.
Fostul şef de Uzină a ales metalurgia pentru că a auzit că este viitor, iar după ce a intrat prima dată într-o fabrică, s-a îngrăgostit de meserie. „Am terminat liceul la 16 ani cu diplomă de merit şi am intrat la facultate fără examen. Am ajuns la facultatea de metalurigie după ce părintele unui coleg din Ploieşti mi-a spus că metalugia este de viitor. După absolvire, am fost repartizat la Uzina Metrom Braşov şi am făcut prima dată cunoştinţă cu aluminiul. Mi-a plăcut şi nu regret alegerea făcută la 16 ani”, a spus fostul aluminist.


Mii de oameni au trecut prin halele uzinei

Privind acum atât oraşul, cât şi combinatul, îşi dă seama că nu ar fi evolaut unul fără celălalt. „Slatina şi uzina de aluminiu sunt legate una de alta. Au trecut prin mari transformări şi acum sunt de nerecunoscut. Slatina este un oraş modern şi cochet, iar uzina este o întreprindere respectată pe piaţa externă care s-a modernizat mult în ultimii ani”, a explicat Gheorghe Paraschiv.
La toate aceste schimbări au contribuit şi foştii aluminişti care au lucrat în uzină şi au trăit în oraş. „Eram cu colectiv care avea un singur scop, să facă producţie de aluminiu de cea mai bună calitate. Mii de oameni au trecut prin hale şi au învăţat meserie aici. Îi văd pe stradă, mulţi dintre ei au cu totul alte servicii, dar sunt convins că fiecare om care a trecut prin uzină păstrează în suflet acele momente. Nu e uşor să lucrezi într-o astfel de fabrică”, a spus Gheorghe Paraschiv.


NĂSCUT
25 aprilie, 1938, Soicăneşti, judeţul Olt
STUDII
Institutul Politehnic Bucureşti
FAMILIE
Căsătorit, doi băieţi şi 3 nepoţi

CE-I PLACE
Admir frumuseţile pe care ţara aceasta le are şi citesc cu plăcere literatură şi mă uit la filme bune. Acum la pensie am timp pentru aceste pasiuni. Îmi plac oamenii corecţi, cinstiţi şi modeşti şi vreau să trăiesc în ordine şi curăţenie.

CE NU-I PLACE
Nu suport să fiu făcut boşorog sau bătrân trist, aşa cum spun tinerii din ziua de azi. Nu pot să stau lângă oamenii care mint, lângă cei grandomani care vor să pară mult mai mari decât sunt în realitate. Nu-mi place urâcinuea care este peste tot în jurul nostru.


Ce aţi făcut în prima zi de pensie?
Era în ’99 şi nu mi-a venit să cred când m-am trezit că nu mai plec la uzină. M-am plimbat prin oraş şi mi-am dat seama că viaţa nu s-a terminat, ci este un început. Am o grădină unde lucrez şi am grijă de nepoţi. Ce poate fi mai frumos după o viaţă de muncă?

Cum credeţi că va fi ALRO peste câţiva ani?
Se va mări şi se va moderniza în continuare. ALRO face aluminiu care este metalul prezentului şi al viitorului. Din alumiu se fac nave, avioane, a înlocuit chiar şi unele materiale de construcţie. ALRO nu are cum să moară de la o zi la alta.