Slatina: Eugen Greceanu îi învaţă pe olteni Hora de la Şerbăneşti

A fost macaragiu, dar dragostea lui cea mai mare a fost muzica populară. Acum cântă la fluier în ansamblul pensionarilor.

A învăţat singur să cânte la fluier pentru că a simiţit că acest instrument muzical are ceva aparte. „Am învăţat să cânt la 14 ani, iar după aceea m-am dus la bătrân din comuna natală, Şerbăneşti, Vasile Dumitrana, un specialist în fluier şi mi-a dat foarte multe melodii pe care le-am înregistrat la radio”, a povestit Eugen Greceanu.


Premii la concursuri şi festivaluri

A absolvit Şcoala Populară de Artă şi a devenit abonat la premiile diferitelor festivaluri din ţară şi din străinătate. „Am obţinut premiul I la mai toate festivalurile la care am participat. La Giurgiu, Buzău, Călăraşi, Neamţ, Caransebeş, Festivalul Maria Tănase, Maria Lătăreţu”, a spus interpretul. Încet, încet a renunţat la meseria sa de macaragiu şi s-a dedicat muzicii, pasiunea vieţii sale. „Am lucrat 15 ani pe macara. A fost o meserie frunmoasă, dar cam periculoasă. Trebuie să fii de două ori mai atent decât eşti atunci când conduci. Era vorba atât de siguranţa mea, cât şi a muncitorilor care erau jos, pe şantier. Mi-am dat seama că menirea mea este muzica şi m-am angajat prima dată la Ansamblul Doina Oltului, apoi la Plaiurile Oltului”, a spus Eugen Greceanu.

„Duceam numele ţării peste hotare”

A mers în forte multe ţări şi a participat la emisiuni la radio şi la televiziune, iar mii de oameni au jucat şi s-au înveselit pe acordurile vesele ale fluierului său. „Am văzut multe ţări, Bulgaria Yugoslavia, Italia, Austria, Polonia, Germania, Cehoslovacia şi le-am arătat străinilor ce înseamnă muzica şi dansul oltenesc. Era o bucurie imensă când îi vedeam cum apluadă la finalul spectacolelor şi cum ne cer să le cântăm din nou. Cântam la fluier, la ocarină sau la cimpoi şi eram răsplătit de public. Fericirea lor era şi a mea pentru că ştiam că duceam numele ţării peste hotare”, a spus Eugen Greceanu.
Acum cântă alături de alţi artişti bătrâni în Ansamblul Pensionarilor şi ţin concerte în aer liber, în parcuri sau în faţa caselor de cultură din oraş. „Oamenii s-au învăţat şi vin să ne asculte. Este aşa frumos să cântăm în parc pentru locuitorii acestui oraş. Ansamblul Rapsozii are din ce în ce mai multe spectacole, iar profesrul Lazăr Constantin vrea să îl facă foarte cunoscut”, a spus interpretul.
Vrea să dea mai departe secretele fluierului, iar acum are un discipol foarte talentat. „Am avut un elev foarte bun acum câţiva ani, dar s-a lăsat de muzică pentru că s-a făcut poliţist. Acum am luat un copil din Stoicăneşti, Cătălin, care are un talent deosebit. După numai două repetiţii a în învăţat 4 pise, două la caval şi două la fluier. Îmi pun mari speranţe în el”, a spus Eugen Greceanu.


NĂSCUT
28 iunie 1944, comuna Şerbăneşti, judeţul Olt
STUDII
Şcoala Populară de Artă Slatina
FAMILIE
Căsătorit, un băiat

CE-I PLACE
Nu aş putea trăi fără muzică şi fără instrumentele mele de cântat. Îmi place să fac plimbări în aer liber, să merg în staţiuni, preferatele mele fiind cele de la Valea Oltului.

CE NU-I PLACE
Nu suport bârfa, duşmănia, răutatea, falsitatea, lipsa de responsabilitate. Oamenii s-au înrăit foarte mult în ultimii ani şi de aceea lucrurile nu merg bine în ţara aceasta.


Ce calităţi îţi trebui ca să poţi cânta la fluier?
Trebuie să îţi placă muzica, să ai un repertoriu bine stabilit, să ai ureche muzicală şi să fii perfect sănătos. Trebuie să ai un suflu bun pentru că altfel nu ai cum să cânţi zeci de minute.

Care este melodia dumneavoastră preferată?
Este o creaţie proprie pe care o cânt cu mare drag chiar şi când nu sunt în spectacole. Se numeşte „Hora de la Şerbăneşti” şi este dedicată comunei mele şi oamenilor minunaţi de acolo.