Slatina: Dumitru Cojocaru, grădinar din tată în fiu

S-a născut într-o familie de grădinari din Pleşoiu şi de când era copil a învăţat să aibă grijă de plante şi să îşi vindă marfa în pieţe din toate colţurile ţării.

Oltenii care vin în fiecare primăvară să cumpere răsaduri din Piaţa Zahana sunt deja prieteni cu nea’ Dumitru. Au trecut mai bine de 30 de ani de când le aduce marfă proaspătă din grădina sa de la Pleşoiu. Prietenos, grădinarul oltean îi cunoaşte pe toţi şi le explică de fiecare dată cum să îngrijească plantele astfel încât să obţină o recoltă bună. „Am clienţi pe care îi ştiu de zeci de ani, de cînd erau copii, au crescut sub ochii mei, iar acum vin şi cumpără în fiecare primăvară răsaduri de la mine. M-am împrietenit cu ei, mă cunoaşte multă lume“, mărturiseşte Dumitru Cojocaru.

A moştenit grădina şi nu poate renunţa la ea

Nea’ Dumitru provine dintr-o familie în care grădinăritul era principala ocupaţie. Bunicii săi erau grădinari, tatăl său s-a ocupat tot de cultura plantelor, iar el a dus mai departe tradiţia familiei. „Muncesc în grădină de când eram copil. Cu asta s-au ocupat părinţii mei, cu asta mă ocup şi eu. Este o muncă destul de grea, dar nouă ne place. Chiar dacă stăm în grădină de dimineaţa până seara, ne-am obişnuit şi nu ni se mai pare foarte greu. Şi soţia mea tot de grădină se ocupă, muncim împreună, din iarnă, de când punem răsadurile şi până toamna, când culegem recolta“, povesteşte grădinarul.
Ca să aibă cele mai frumoase răsaduri în fiecare primăvară, nea’ Dumitru are grijă să monteze solariile în grădină încă din timpul ierii, din februarie. De atunci nu a fost zi în care să nu aibă grjă de plante. „A fost o iarnă grea, pentru că a nins mult şi mi s-au mai stricat solariile. Ne trezeam noaptea să dăm zăpada jos de pe folie, am muncit mult, dar de ani de zile de când sunt grădinar am învăţat că niciodată nu poţi să te pui cu natura“, spune Dumitru Cojocaru.

„Copiii au plecat la oraş, nu vor să mai lucreze pământul“

După ce vinde răsadurile, în fiecare primăvară, olteanul are grijă să îşi pregătească grădina de legume şi zarzavaturi. „Muncim de dimineaţa până seara. După ce vindem răsadurile ne ocupăm de grădină. Muncim toată vara, iar produsele le vindem în pieţele din ţară. Mai rău este că munca noastră nu e plătită, nu se poate trăi numai din grădinărit“, mărturiseşte Dumitru.
Se întristează de fiecare dată când se gândeşte că peste ani, când nu va mai putea să aibă grijă de plante şi nu va avea cui să lase moştenire grădina sa. „Copiii au plecat la oraş, nu vor să mai lucreze pământul. Nu o să putem duce mai departe tradiţia familie, dar nici nu am vurt să obligăm copii să facă această muncă grea. I-am lăsat să îşi aleagă singuri drumul în viaţă“, spune grădinarul oltean.

Întrebări şi răspunsuri
•• Cum reuşiţi să vă păstraţi clienţii, în vreme de criză?
D.C. Fac preţul după buzunarul omului. Negociez, mai als de la mine, numai să plece clientul mulţumit. Şi aduc mereu marfă de calitate. Dacă omul este mulţumit de răsadul pe care îl cumpără de la mine anul ăsta, vine şi anul viitor la mine.

•• Care este cea mai profitabilă cultură?
D.C. Este greu de spus, depinde de an şi de vremea de afară. De obicei roşiile sunt cele mai profitabile, dar sunt şi ani în care nu se fac aşa cum trebuie. Ce pot să vă spun cu siguranţă este că vinetele sunt cele mai pretenţioase plante.

Ce-i place
•• Să aibă tot timpul ceva de făcut, să lucreze în grădină, să aibăp grijă de animale. Îi place să se uite la televizor, atunci când are timp liber şi să urmărească ştirile.

Ce nu-i place
•• Nu suportă oamenii bârfitori şi invidioşi, care sunt interesaţi mai mult de ceea ce fac ceilalţi decât de viaţa lor, nu îi place să îi vorbească de rău pe alţii.

Profil
NĂSCUT
•• 20 iunie 1948, comuna Pleşoiu, judeţul Olt
STUDII
•• Şcoala Generală din Pleşoiu
FAMILIE
•• căsătorit, are o fată şi un băiat